Un nou traseu de trad la Veliko Tarnovo: Bay Azid, 25 m, 6a+

In week-end am "rezolvat" un nou traseu de trad din Veliko Tarnovo pe care l-am folosit in primavara pentru cursul de initiere in catararea traditionala, dar nu l-am urcat cap.

Linia se afla in stanga tr. Bay Ali din sect. F al falezei Sveta Troitsa, se numeste Bay Azid, are cam 25 m, iar dificultatea miscarilor este in jur de 6a+ (dar la asta se adauga dificultatea descoperirii posibilitatilor de asigurare si a montarii protectiilor mobile din pozitii nu tocmai comode).

Pentru asigurare sunt necesare: un set de DMM Alloy Offsets, cateva nuci de marime medie (DMM Wallnuts #4-7) si vreo doua friend-uri de 2-3 cm (Metolius Master Cam #3 si #4), iar la plecare ar putea fi utila o nuca mare (eu am folosit DMM Torque Nut #2) ca protectie directionala. Topul traseului este echipat cu doua spituri cu urechi cu inel Fixe.

Am scris numele traseului la baza cu un marker
(ploaia o sa stearga inscriptia intr-o luna-doua)

---

Alte doua trasee de catarare trad pe care le-am urcat in aceeasi zona toamna trecuta se afla in sectorul E, la 10 m in dreapta traseului Sindero Luminoso.

Linia marcata cu galben are cam gradul 5b si este o varianta a primei lungimi dintr-un traseu existent (dar nu are pasaje comune cu aceasta).

Traseul  marcat cu rosu are gradul 6a, 30 m si se termina la ultima ancora chimica (top?) din traseul din dreapta (care cred ca este tr. Sveta Troitsa...)

Ambele trasee pot fi urcate exclusiv cu protectii pasive (nuci si hex-uri) si cu cateva anouri pentru pietrele incastrate prin fisuri.

Cursul de catarare cu protectii mobile - 2013

Cursul de catarare curata
Veliko Tarnovo, mai 2012

Pe parcursul intregului sezon de catarare 2013 voi organiza cursuri de initiere in catararea traditionala curata (cu protectii mobile), care vor avea ca obiectiv invatarea practica a notiunilor de baza ale acestui stil.

Pentru fiecare dintre aceste cursuri se pot inscrie cate patru cataratori, care vor lucra in echipe de cate doi, asigurandu-se reciproc, dar la cerere pot organiza si cursuri pentru o singura echipa de doi cataratori. Structura cursurilor "dedicate" va fi mai flexibila, subiectele abordate urmand a fi stabilite de comun acord cu participantii, in functie de experienta si de nivelul lor in catarare.

Cursurile se vor desfasura pe durata a doua iesiri de week-end (4 zile) in doua zone de catarare diferite si vor fi organizate de fiecare data cand se vor aduna suficiente cereri de inscriere.

La cererea participantilor, cursul de initiere poate fi prelungit cu inca una sau doua iesiri de sfarsit de saptamana pe parcursul carora ne vom ocupa de elemente avansate ale catararii traditionale, de cunostintele necesare pentru cresterea sigurantei in catararea pe traseele trad de mai multe lungimi de coarda si de alte notiuni pe care le vom considera necesare, in functie de nivelul in catarare si de experienta cursantilor.

Datele iesirilor de week-end vor fi stabilite de comun acord, in functie de disponibilitatea mea si a participantilor la curs si de prognozele meteorologice pentru zonele respective de catarare.

---

Informatiile actualizate despre cursul din 2013 (program, zone de catarare, echipament necesar, conditii de inscriere, pret, date de contact etc.) sunt publicate pe site-ul meu despre catararea traditionala curata

---

De ce ar vrea cineva sa foloseasca protectii mobile ?!

Unii cataratori sunt motivati de rezolvarea problemelor pe care le ofera traseele de catarare. Pentru acestia, cu cat sunt mai multe si mai complicate problemele intalnite pe parcursul unei linii, cu atat este mai mare satisfactia ascensiunii respective.

Din aceasta perspectiva, catararea traditionala curata poate fi un stil extrem de atragator pentru un asemenea catarator, pentru ca o ascensiune in care se folosesc exclusiv asigurari cu protectii mobile poate fi asimilata cu parcurgerea simultana a doua trasee diferite: unul in care cataratorul trebuie sa rezolve problemele ridicate de catararea propriu-zisa - depasirea obstacolelor de pe stanca - si inca unul in care problemele de rezolvat constau in descoperirea posibilitatilor de asigurare existente pe linia respectiva si integrarea lor intr-un sistem de asigurare cat mai eficient.

---

Alti cataratori sunt motivati de curiozitatea care ii indeamna sa exploreze noi teritorii, de placerea de a face incursiuni in afara zonei lor de confort sau de alte imbolduri asemanatoare, care de regula sunt catalogate sub eticheta “aventura”.

Pentru acestia, autonomia pe care o ofera mijloacele de asigurare folosite in catararea curata este o conditie esentiala pentru obtinerea libertatii de care are nevoie spiritul lor aventuros, pentru ca atunci cand foloseste protectii mobile sau naturale, un asemenea catarator poate sa hotarasca el insusi linia pe care o va urma, riscurile pe care este dispus sa si le asume, cantitatea si calitatea asigurarilor care sa-i ofere nivelul de protectie de care are nevoie si orice alt asemenea element important pentru finalizarea in siguranta a ascensiunii.

---

O alta categorie de cataratori pentru care competenta in utilizarea protectiilor mobile s-ar putea dovedi benefica este formata din cei care prefera parcurgerea vechilor trasee asa-zis “clasice” din muntii nostri, care de multe ori nu urmaresc performante deosebite, ci doar placerea unor ascensiuni memorabile.

Traseele de acest fel au de regula mai multe lungimi de coarda, parcurg linii foarte logice si clare si se desfasoara intr-un cadru natural exceptional, dar premierele lor au fost facute cu multi ani in urma, iar vechile pitoane ramase prin fisuri sunt ruginite si slabite de ciclurile de inghet-dezghet si nu mai pot fi folosite in siguranta. Totusi, aceleasi fisuri pot fi folosite adesea pentru montarea de protectii mobile, care pot oferi cataratorului care le foloseste o siguranta la care autorii traseului respectiv nici nu indrazneau sa viseze. Aceste protectii mobile pot fi intercalate printre cele existente in traseu sau pot constitui un sistem de asigurare distinct, iar rezultatul ar fi o crestere simtitoare a confortului mental al cataratorilor, care astfel se pot bucura pe deplin de ascensiune fara sa se confrunte cu riscuri mai mari decat ar fi capabili sa-si asume.

Cat de costisitoare este catararea cu protectii mobile ?

Un argument care apare frecvent in discutiile despre (in)oportunitatea spiturilor din traseele in care se pot folosi protectii mobile este “eu nu am bani pentru echipamentul foarte scump de care este nevoie in catararea traditionala si in consecinta, vreau ca traseele sa fie echipate cu protectii permanente”.

Vestea cea rea este ca daca vrei sa practici in mod serios o anumita activitate care necesita un echipament specific, va trebui sa ti-l procuri: daca vrei sa schiezi ai nevoie de schiuri, clapari etc, daca vrei sa joci golf ai nevoie de crose, daca vrei sa mergi cu bicicleta trebuie sa fii proprietarul uneia si asa mai departe.

Situatia este aceeasi si in catarare: ori investesti si faci ce-ti place, ori te rezumi la stilul de catarare pe care ti-l poti permite. Punct ! Faptul ca te macina frustrarea ca nu poti urca o anumita categorie de trasee nu justifica modificarea acestor trasee pentru ca pretioasa ta persoana sa devina capabila sa le urce.

Totusi, vestea cea buna este ca daca vrei cu adevarat sa incepi sa practici catararea traditionala curata, investitia initiala in echipamentul necesar nu este chiar atat de mare pe cat cred unii cataratori, pentru ca in traseele de trad de dificultate moderata (cateva grade sub nivelul tau in escalada) pe care te vei catara la inceput, pana cand inveti notiunile de baza, nu-ti trebuie foarte mult echipament specializat.

Dealtfel, daca practici escalada sportiva, este foarte posibil sa ai deja un ham, o pereche de papuci de catarare, o coarda, niste bucle echipate cu carabiniere si un dispozitiv de asigurare, iar acest echipament poate fi folosit la o adica si in catararea traditionala. Desigur, ceva bani tot va trebui sa cheltuiesti, pentru ca daca vrei sa te cateri cu protectii mobile, ai nevoie de... protectii mobile. Totusi, la inceput nu ai nevoie de un rack complet, care sa acopere toate posibilitatile de asigurare imaginabile, ci doar de strictul necesar.

Astfel, in multe zone de catarare pe calcar de la noi sau de prin alte parti exista destule trasee mai usoare (de la gradul 4 pana pe la 6), in care ai suficiente optiuni pentru montarea de protectii mobile si in care te poti descurca onorabil cu un set de nuci, eventual cateva hex-uri si cateva anouri de chinga pentru asigurarea protectiilor naturale (clepsidre, pietre incastrate in fisuri etc.).

(De exemplu, cursurile de initiere in catararea traditionala curata pe care le organizez la cererea celor interesati se desfasoara la Veliko Tarnovo si la Vratsa, in Bulgaria, exact pe acest fel de trasee: scurte, usoare si cu multiple posibilitati de asigurare).

De regula, suma necesara pentru cumpararea acestor materiale nu depaseste cateva sute de lei. Daca chiar si aceasta suma ti se pare prea mare, poti cauta un posibil coechipier care are aceleasi planuri ca si tine in privinta catararii trad si propune-i sa va cumparati fiecare cate ceva din echipamentul necesar (de exemplu, unul un set de nuci iar celalat niste hexuri si cateva anouri Dyneema de 60 si de 120 cm), astfel incat impreuna sa aveti tot ce trebuie pentru parcurgerea in siguranta a acestor trasee “de initiere”.

(Cateva sfaturi pentru cumpararea materialelor necesare poti gasi in articolul: Cumpararea echipamentului de trad)

Dupa ce te vei fi catarat o vreme pe trasee de trad mai usoare si bine asigurate, vei sti suficiente lucruri despre tine pentru a fi capabil sa faci o alegere in cunostinta de cauza: vrei sau nu vrei sa continui sa practici catarararea traditionala curata ?

Daca ajungi la concluzia ca acest stil nu este pentru tine, poti oricand sa vinzi protectiile pe care ti le-ai cumparat si sa te intorci la catararea sportiva, fara sa fi pierdut prea mult. Daca insa vei afla ca ti-ai descoperit o noua pasiune, lucrurile se schimba: este timpul sa-ti completezi echipamentul cu tot ce crezi ca ai mai avea nevoie, dar in acest caz cheltuiala nu ti se va mai parea chiar atat de mare, pentru ca vei fi convins ca scopul o justifica pe deplin.

Chiar si in acest caz, nu va fi nevoie sa cumperi totul dintr-odata: dupa o vreme poti sa mai cumperi un set de nuci, cu timpul mai adaugi cate un friend de care ai fi avut nevoie intr-un traseu pe care l-ai parcurs, dupa ce mai progresezi poti afla ca ai putea folosi niste nuci micro si tot asa. In aceste conditii, chiar daca suma totala va deveni substantiala, cheltuielile vor fi distribuite in timp si vor fi mult mai usor de suportat, chiar si in cazul unui buget restrans. In plus, protectiile cumparate vor avea o durata de utilizare indelungata, asa ca nu va trebui sa le innoiesti prea curand.

Cat de periculoasa este catararea cu protectii mobile ?

Unii cataratori au convingerea ca stilul traditional de catarare este extrem de periculos, iar ascensiunea unui traseu in care se folosesc exclusiv protectii naturale sau mobile este aproape sinonima cu o tentativa de sinucidere.

In realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Atata vreme cat “stie ce face”, un catarator de trad controleaza aproape in totalitate nivelul de risc pe care este pregatit sa-l accepte: el poate sa-si aleaga traseele astfel incat dificultatile prognozate sa fie pe masura nivelului sau, in timpul catararii poate sa aleaga ce si cate protectii sa foloseasca si unde sa le monteze si in orice moment poate sa renunte la ascensiune si sa se retraga din traseu daca ajunge sa se confrunte cu provocari care il depasesc.

Trebuie sa recunoastem ca o activitate ai carei practicanti au o asemenea libertate de alegere nu poate fi etichetata drept “periculoasa”.

Totusi, catararea traditionala curata se poate dovedi periculoasa pentru cataratorii care “nu stiu ce fac”, iar prin acest eufemism ma refer la lipsurile acestora: la lipsa de obiectivitate in evaluarea nivelului de risc pe care vor sa si-l asume si a capacitatii lor de a se confrunta cu acesta, la lipsa competentelor necesare pentru folosirea in siguranta a echipamentului specific, la incapacitatea lor de a-si asuma pe deplin raspunderea pentru consecintele deciziilor pe care trebuie sa le ia pe parcursul catararii, la lipsa de coeziune si de echilibru in cadrul echipei lor de coarda, la lipsa de pregatire tehnica si materiala sau la absenta altor asemenea elemente critice pentru parcurgerea in siguranta a unui traseu de catarare curata.

Dar din nou, trebuie sa recunoastem ca pericolele la care se expun acesti cataratori nu au legatura cu stilul traditional ci mai curand cu discernamantul lor deficitar si cu abilitatile lor limitate in postura de practicanti ai acestei forme de catarare.

Adesea, un asemenea catarator ajunge sa fie convins ca prin neechiparea cu protectii permanente a unui anumit traseu pe care el il considera “prea periculos”, i se interzice accesul la acesta, iar in acest fel ii sunt incalcate drepturile. Din aceasta cauza, respectivul crede ca este indreptatit sa pretinda ca traseul in cauza, indiferent de caracterul lui, sa fie securizat astfel incat sa poata fi parcurs in mod democratic, fara riscuri, de orice catarator. 

Totusi, pentru ca un catarator sa poata participa in siguranta la acest joc, solutia nu este schimbarea regulilor lui, adica distrugerea caracterului natural al traseelor prin echiparea lor cu protectii permanente, ci ridicarea cataratorului la nivelul provocarilor pe care le reprezinta parcurgerea traseeelor respective prin mijloace curate. Pentru aceasta, "aspirantul" trebuie sa accepte sa treaca printr-un proces gradual, indelungat si laborios de invatare si de pregatire, in care nu exista nici scurtaturi si nici ocolisuri, dar acest efort trebuie sa fie sustinut de o motivatie puternica, bazata pe dragostea pentru catarare si pentru natura.

(Pentru a veni in ajutorul acestor cataratori am publicat on-line un Manual de catarare traditionala curata si organizez periodic Cursuri de catarare cu protectii mobile).

In absenta acestei motivatii solide, cataratorul respectiv trebuie sa inteleaga ca nu-i ramane decat optiunea practicarii unei alte forme de catarare care sa-i ofere siguranta dorita si pentru care - cel mai probabil - are deja la dispozitie o multime de trasee special amenajate.

Cheile Folea, sectorul Zodiac

Pe 18 - 19 august am fost din nou in Folea impreuna cu Vlad Isac si am terminat de curatat doua noi linii intre traseele Aquarius si Gemini: Capricorn, 6a si Aries, 6a+, ambele de 35 m, pentru care am montat un top comun cu doua spituri cu urechi cu inel Faders. Din pacate, n-am apucat sa le urc cap, pentru ca era prea mult praf pe prize dupa ce am curatat iarba si pamantul din fisuri, dar dupa o ploaie-doua or sa fie luna!

In prezent, in sectorul Zodiac sunt sapte trasee de trad cu nume de zodii :) (fara sa socotesc traseul Scorpio, 6b/45 m, aflat pe peretele opus al cheilor...) cu grade cuprinse intre 5c si 6b si lungimi de 30-35 m (cu exceptia traseului Taurus, care are doar 25 m, pentru toate ascensiunile de trad din zona este necesara o coarda de 70 m!). Tot aici am echipat si un traseu de escalada: Gecko, 6c+/25 m. (Cine spune ca traseele de trad si de sport nu pot coexista ?!)

Ca protectii in traseele de trad, am folosit un set de nuci Wallnuts, unul de Offsets si unul de hex-uri Torque Nuts (toate de la DMM), cateva friend-uri medii-mari si foarte multe anouri prin clepsidrele foarte frecvente in acest perete.

Topo-ul sectorului Zodiac (august 2012)

Cheile Folea - noi trasee de trad in Sectorul Zodiac

Canicula face din nou sa fiarba asfaltul de pe strazile din Bucuresti, asa ca a inceput sezonul de catarare traditionala in cheile Folea!

Impreuna cu amicul meu Vali "Cousteau" Mihailescu, ajutorul meu de baza intr-ale dezgropatului de trasee noi de sub ierburi, pamant si licheni, ne-am auto-condamnat la trei zile de munca in folosul comunitatii (care o fi aia ?!) si am plecat in cheile Folea pentru "destelenirea" unor noi linii de trad din sectorul "Zodiac".

Echipa noastra

Primul traseu pe care am deschis "santierul" urmeaza o fisura oblica aflata in dreapta traseului de escalada "Gecko", iar dupa cateva ore de curatat cu constiinciozitate fisurile si prizele, linia era gata pentru prima ascensiune.

Intrarea in traseu se face direct peste o surplomba, cu ajutorul unei chei de mana intr-o fisura verticala in care se poate monta un hex mare (eu am folosit Torque Nut #4 - DMM), apoi, dupa asigurarea unei clepsidre, se urca direct spre tavanul de deasupra. Acesta se depaseste pe partea stanga, cu asigurare intr-un friend mediu. Urmatorul tavan ofera o asigurare solida intr-o clepsidra, apoi se continua pe fisura care mai primeste cateva nuci si friend-uri pana la topul cu doua urechi cu inel.

Traseul se numeste "Taurus" (din cauza catararii "in forta" peste pasajul de la intrare), cred ca are cam gradul 6a+ si este lung de 25 m (topul ar fi putut fi ceva mai sus, dar pentru asta ar fi trebuit sa curatam o mare pasune armata cu radacini...)

La topul traseului Taurus, dupa prima ascensiune

Urmatorul traseu spre care ne-am indreptat se desfasoara pe fisura intrerupta de doua tavane succesive aflata imediat in stanga diedrului din traseul "Sagittarius" (ex-Victoras). Tot restul zilei am curatat temeinic aceasta linie. A doua zi dimineata, dupa un traseu de incalzire (Scara Melcisorilor - trad, 5c, 35 m) ne-am apucat iar de lucru la traseul nostru, care promitea sa fie foarte interesant.

La prima ascensiune, linia cea noua, care se numeste "Virgo", mi s-a parut ca are cam gradul 6b, dar cred ca "la vedere" traseul poate parea mult mai dificil din cauza miscarilor "obligatorii" pentru trecerea celor doua crux-uri, care sunt foarte greu de descifrat (in timpul curatarii liniei, eu am incercat mai multe variante pana cand am gasit-o pe cea castigatoare...)

Al doilea crux din tr. Virgo

Intrarea in traseu se face pe un horn cu prize foarte bune, pe care se pot asigura doua clepsidre solide, apoi se traverseaza spre dreapta pe sub primul tavan, sub care am montat un Big Bro #2 (poate ca in locul acesta s-ar putea folosi un BD Camalot #5, dar cred ca stanca este totusi prea neteda si alunecoasa pentru un friend...). Tavanul se depaseste prin dreapta, prin folosirea "creativa" a unei chei de mana intr-o fisura alungita (primul crux), apoi, dupa montarea unui Big Bro #3 sub al doilea tavan (eu am montat si un hex in fisura verticala de sub tavan, dar nu cred ca acesta ar fi suficient de unul singur), se trece al doilea crux, din nou prin dreapta tavanului, spre fisura care se deschide ceva mai sus, la baza careia se poate asigura cu un anou o clepsidra "de incredere".

In continuare se parcurge fisura destul de larga, care mai ia cateva friend-uri mari sau hex-uri, pana cand aceasta se inchide, apoi se traverseaza oblic stanga pana cand se intalneste fisura finala din traseul Gemini, care se urmeaza pana la top (asigurare cu nuci mici).

Liniile noilor trasee

Am inceput sa curat inca un traseu intre Aquarius si Gemini care se va numi Capricorn, pe care deocamdata l-am urcat doar in mansa (ca sa vad daca merita osteneala) cu o traversare spre stanga la top-ul lui Aquarius. Traseul este frumos, are cam 6a si 35 m si urmeaza sa-i montez un top propriu sub tavanul cel mare. Probabil ca mai incape inca un traseu mai la dreapta, asa ca daca mai continua canicula o sa am ce face saptamanile viitoare :)

Tranzitia de la escalada sportiva la catararea libera traditionala

Pentru ca m-am hotarat sa organizez periodic niste cursuri de catarare traditionala curata (cu protectii mobile), mi s-a parut potrivit sa public si aici un articol din site-ul meu despre catararea traditionala despre ceea ce consider eu ca presupune invatarea acestui stil de catarare.

---

Initierea in catarare a multora dintre cataratorii din noile generatii a avut loc cel mai probabil in mediul controlat al unei sali de escalada, pe un panou cu prize artificiale, iar mai tarziu, primele ascensiuni pe stanca ale acestora s-au desfasurat pe linii de escalada sportiva amenajate in asa fel incat sa se elimine (pe cat posibil...) orice risc de accidentare.

Desigur, in aceste conditii, daca totusi cataratorul se accidenteaza, vina nu poate fi a lui, ci este atribuita dupa caz, fie personalului salii de escalada care n-a luat toate masurile pentru prevenirea accidentului, fie echipatorului traseului, care n-a avut grija de siguranta sportivilor, fie celui care fila coarda (care in treacat fie spus, nu este privit ca un coechipier ci mai degraba ca un fel de accesoriu al cataratorului, care "presteaza" serviciul de a-l asigura pe acesta).

Pe parcursul unei asemenea evolutii, cataratorul sportiv capata convingerea ca traseul de catarare este un spatiu lipsit de pericole, in care capul de coarda nu are nicio responsabilitate in privinta sigurantei proprii, singura lui preocupare trebuind sa fie rezolvarea problemelor pe care le pune catararea propriu-zisa.

Mai mult, chiar si conditiile de utilizare in siguranta a echipamentului necesar sunt bagatelizate, pentru ca in principiu, tot ce ai nevoie sa stii este cum sa-ti pui hamul, cum sa te legi in coarda si cum sa treci coarda in sensul corect prin carabinierele buclelor montate pe traseu (si oricum, daca faci vreo greseala, este de datoria partenerilor tai de catarare s-o observe si sa-ti atraga atentia).

In acest fel, catararea ajunge sa inseamne doar executarea unor succesiuni de miscari gimnastice a caror complexitate este sintetizata abstract in "gradul de dificultate al traseului", iar angajamentul cataratorului se raporteaza doar la improbabilitatea perceputa de acesta pentru reusita anumitor actiuni de pe parcursul ascensiunii.

Din aceasta cauza, pentru ca un catarator format in spiritul escaladei sportive sa inceapa sa practice stilul traditional, el va trebui sa treaca printr-o perioada de tranzitie, care presupune transformari radicale ale felului in care priveste catararea.

Un asemenea catarator va trebui sa-si asume pe deplin responsabilitatea pentru siguranta sa si a echipei de coarda, in loc sa o transfere catre cel care a amenajat traseul, asa cum era obisnuit din escalada. In aceste conditii, el va fi pus in situatia sa evalueze pericole obiective pe care inainte nu avea motive sa le ia in considerare si va trebui sa se confrunte cu riscuri care prin definitie nu exista in escalada sportiva.

Pentru parcurgerea in siguranta a traseelor de catarare traditionala, cataratorul va trebui sa invete sa foloseasca diferite piese de echipament specifice acestui stil (numeroase tipuri si modele de protectii mobile, bucle din chinga si din cordelina, semicorzi, etc.) pentru care va trebui sa cunoasca temeinic caracteristicile constructive, domeniul de utilizare, calitatile si limitele lor, pentru a le putea integra in mod eficient in sistemul de asigurare.

De asemenea, cataratorul care abordeaza stilul traditional va trebui sa invete sa-si distribuie atentia intre dificultatile tehnice ale catararii - singurul lucru asupra caruia trebuia sa se concentreze in escalada - si descoperirea posibilitatilor de asigurare, alegerea protectiilor adecvate si montarea corecta a acestora, dirijarea corzilor si alte asemenea elemente care conditioneaza siguranta si eficienta catararii.

Toate acestea afecteaza si caracterul catararii propriu-zise: daca in escalada sportiva catararea este continua si rapida, iar ascensiunea unui traseu de 20 - 25 m inseamna in general cateva minute de eforturi intense, in catararea traditionala, parcurgerea aceleiasi distante poate dura chiar si cateva zeci de minute, datorita timpului necesar pentru montarea asigurarilor.

In acest caz, rezistenta si anduranta, tacticile si strategiile folosite si capacitatea de economisire a energiei printr-o tehnica de catarare cat mai eficienta devin extrem de importante pentru reusita ascensiunii, iar antrenamentul cataratorilor de trad va trebui sa fie modelat in consecinta pentru dezvoltarea acestor abilitati specifice.

O alta etapa necesara in procesul de tranzitie spre stilul traditional este invatarea tehnicilor de catarare pe fisuri. Acestea sunt folosite foarte rar in catararea sportiva, dar sunt absolut necesare in traseele de trad, care de cele mai multe ori urmeaza sisteme de fisuri care ofera posibilitati pentru montarea protectiilor mobile si pentru inaintare.

Toate aceste transformari necesare (si multe altele, pe care nu le-am enumerat aici) pot constitui tot atatea obstacole care sa impiedice iesirea din confortul mental si siguranta oferite de spiturile din traseele de escalada sportiva spre aventura, angajamentul si libertatea catararii traditionale. La aceste obstacole se adauga dificultatea procurarii protectiilor mobile, pretul ridicat al acestora si procesul de invatare necesar pentru utilizarea lor in siguranta.

Nu toti cataratorii sunt capabili sa gaseasca motivatia puternica si resursele mentale, fizice si materiale necesare pentru tranzitia la stilul traditional, dar cei care reusesc (sau macar incearca...) nu vor intarzia sa descopere satisfactii nebanuite pe masura ce acumuleaza experienta si devin responsabili pe deplin pentru siguranta si actiunile lor.

Inca doua premiere trad in Folea: Scorpio (6b, 45 m) si Gemini (6a, 30 m)

Trei zile pline in cheile Folea...

Vineri dimineata am plecat iar spre cheile Folea, hotarat sa urc cele doua trasee marcate ca "proiecte" in fotografia din articolul precedent. Cand am ajuns in chei, mi-am schimbat planurile: soarele batea pe versantul de deasupra vetrei de foc de langa locul de campare si umbra scotea in evidenta o fisura larga de pe partea superioara a peretelui. In dreptul ei, de jos pornea o fisura bine definita, care mai sus se pierdea sub ierburi. Mi s-a parut ca pe fisurile astea s-ar putea desfasura un traseu care sa poata fi asigurat cu protectii mobile, dar linia trebuia sa fie curatata de buruieni si pamant inainte de ascensiune.

Pentru asta, trebuia sa am acces de sus, asa ca am urcat cu protectii mobile hornul spalat din stanga grotei din chei (pe horn se coboara in rapel dupa ascensiunea traseelor clasice de pe versantul stang al cheilor, dar nu stiu daca a mai urcat cineva pe acolo inaintea mea, asa ca am botezat traseul in mod ingenios si inspirat Hornul Spalat, 5b, 35 m). De la capatul hornului am traversat spre stanga pana deasupra peretelui, de unde am coborat cativa metri si am montat un top cu doua spituri Hilti cu urechi cu inel Faders.

Tot restul zilei mi l-am petrecut curatand ierburile si pamantul din fisuri si de pe prize si pana la urma s-a dovedit ca traseul are continuitate, ofera suficiente posibilitati pentru montarea protectiilor mobile, iar catararea pe linia respectiva este surprinzator de frumoasa si de variata.

In partea de jos a traseului am gasit si cateva pitoane ruginite (ramase probabil de la o incercare nefinalizata de catarare artificiala a fisurii) pe care le-am scos. De asemenea, am scos si primele trei spituri (autoforante cu suruburi de 8 mm) dintr-o linie echipata demult de Doru Paunescu pe fisura din stanga. (Scuze Dorule, dar spiturile erau foarte ruginite si erau oarecum inutile: primul era montat in dreptul unei clepsidre solide, iar al doilea era langa o fisura orizontala in care se poate pune o nuca. In plus, pasajele respective sunt foarte usoare).

Pentru ca lungimea traseului este de 45 m, am mai montat inca o ancora cu doua spituri cu inele pe placa de la baza fisurii superioare, astfel incat cei care folosesc o coarda simpla sa poata face doua rapeluri fara sa foloseasca pentru asta copacelul crescut in fisura.

---

Sambata, dupa cafeaua de dimineata, am continuat curatarea noului traseu pana cand a venit soarele pe perete, apoi m-am mutat pe versantul opus, care era in umbra, unde se afla unul dintre proiectele pentru care venisem. Am urcat din nou traseul Victoras (pe care l-am rebotezat Sagittarius, ca sa fie in ton cu celelalte nume de trasee trad din sectorul "Zodiac") si am montat un top la 5-6 m in stanga, pe directia fisurilor paralele pe care vroiam sa le curat si sa le urc. Din nou, am continuat munca de curatare a traseului tot restul zilei, dar la final traseul era pregatit pentru catarare.

Ascensiunea incepe pe verticala fisurilor evidente aflate la cca. 10 m in stanga traseului Sagittarius (Victoras), se trece peste un tavan pe fisura din stanga, iar de pe pragul de deasupra se continua pe o fata cazuta, in lungul unei fisuri inguste care pana la top mai ia cateva nuci. Pentru urcarea traseului sunt suficiente un set de nuci si cateva anouri pentru asigurarea in clepsidre. Pentru ca pe traseul din stanga l-am botezat Aquarius, am continuat cu zodiacul si am numit noul traseu Gemini (6a, 35 m) din cauza fisurilor gemene pe care se desfasoara.

La topul traseului Gemini

---

Duminica am revenit la traseul de langa locul de campare. Intrarea in traseu este la cca. 20 m mai la vale de vatra de foc, prin stanga unei fisuri evidente (care trebuie evitata pentru ca este uda mai tot timpul). In continuare se urca fisura surplombata de deasupra (pasajul cheie al traseului) pe care am montat un hex mic, o nuca si un friend. Mai sus se iese pe fata din dreapta, iar in zona asta fisura se ingusteaza (incape cel mult prima falanga !) dar are vreo doua locuri ceva mai largi numai bune pentru nuci.

Dupa o zona mai framantata care ofera cateva pozitii bune de odihna, urmeaza o fisura oblica spre dreapta in care am mai montat inca doua nuci. La capatul acesteia se face o traversare spre dreapta, apoi, dupa asigurarea (cu un anou lung !) a unei clepsidre care nu este foarte evidenta, se urca pe fata pana la baza fisurii urmatoare. Aici se afla un copacel care de jos pare destul de firav, dar care are o radacina groasa si puternica, peste care se poate lega un anou de 120 cm.

In continuare, se urca fisura larga de deasupra, care este al doilea "crux" al traseului. Atat catararea cu chei de maini si de picioare cat si montarea celor doua nuci cu care se poate proteja pasajul sunt foarte solicitante din cauza inclinatiei spre stanga a fisurii si din cauza lipsei prizelor pentru picioare de pe fata de sub ea. Catre sfarsit, fisura devine verticala, iar pe partea stanga sunt prize bune de pe care se poate monta un friend - eu am folosit DMM 4CU #3.5 (albastru). Ceva mai sus se mai poate monta inca o protectie (nuca mare sau hex) care trebuie extinsa cu un anou cat mai lung, apoi, cu ultima asigurare sub nivelul picioarelor, se traverseaza spre dreapta pe un prag care duce la baza unui diedru. La capatul acestuia se afla ancora de rapel cu doua spituri cu inel.

Pentru ca fisura de sus, pragul pe care se traverseaza catre dreapta si diedrul final formeaza oarecum conturul cozii unui scorpion si pentru ca tot am inceput cu zodiacul, noul traseu se numeste Scorpio, are 45 m, iar eu am simtit crux-ul (fisura surplombata din prima jumatate) cam de gradul 6b.

Ca echipament sunt necesare 15-16 bucle de asigurare, un set si jumatate de nuci (dubluri pentru cele mari si eventual niste Offsets), cateva hex-uri mici-medii (eu am folosit un set de DMM Torque Nuts), 2-3 friend-uri medii-mari (echivalent Black Diamond Camalot #1-3) si 4 anouri de 120 cm (pentru clepsidra de la inceput, cea de la jumatate, asigurarea peste copac si protectia de la inceputul traverseului de sub top).

In principiu, o coarda simpla de 50 m ar fi suficienta, dar traseul este destul de sinuos si probabil ca doua semicorzi ar fi mai potrivite pentru a evita frecarile la schimbarile de directie. Pentru cheile din fisuri ar putea fi utila protejarea mainilor cu cateva straturi de banda adeziva, eu am folosit o pereche de manusi speciale fabricate de Ocun.

Traseul Scorpio (click pentru imaginea marita)

Prima fisura din Scorpio (crux)

Fisura din jumatatea superioara a traseului

---

In prezent, numarul traseelor noi de trad pe care le-am facut in Cheile Folea se ridica la zece, iar la acestea de adauga cele cateva linii "clasice" pe care au mai ramas cateva pitoane, dar care pot fi urcate integral cu protectii mobile (Fisura Paltinului, Scara Melcisorilor, etc.), dar si unele dintre traseele echipate cu spituri in care se pot totusi folosi doar nuci, friend-uri si bucle (multe dintre traseele "de escalada" din peretele Explorer, prima lungime din Calypso si din Penelopa, etc.).

In aceste conditii, cheile Folea au devenit o zona foarte atragatoare atat pentru cataratorii de trad experimentati cat si pentru cei incepatori, care au aici ocazia sa invete utilizarea protectiilor mobile.

Din nou in cheile Folea: Traseul Aquarius 6a+, 30 m, trad

Pentru saptamana care a trecut, meteorologii anuntau canicula, asa ca mi-am imbarcat familia in masina si am fugit in cheile Folea, unde nu numai ca era racoare si aer curat, dar ma asteptau si cateva linii de trasee la care ma gandeam de mult timp. Pe drum am oprit sa-l luam si pe amicul Valeriu "Cousteau" Mihailescu, care m-a mai ajutat si la alte "santiere" pe traseele din Folea, si desigur pe soacra-mea, care trebuia s-o ajute pe Roxana sa aiba grija de copil cand ne cataram noi...

Marti dupa amiaza, nici n-am ajuns bine in chei, ca ne-am si apucat de lucru la trasee. Pentru inceput am urcat traseul Victoras, iar de la top-ul aflat la acelasi nivel cu cel din Gecko am mai urcat inca vreo 7-8 m luptandu-ma cu iarba si pamantul de pe portiunea finala a fisurii, pana pe pragul de sub tavan, acolo unde este sfarsitul logic al traseului. Aici am montat un nou top cu doua urchi cu inel Faders, iar pe cel vechi l-am scos la coborare.

In continuare, Cousteau s-a apucat sa curete prelungirea traseului, iar eu am facut o mansa pe o fisura la cativa metri mai la stanga, ca sa-mi dau seama daca ar merita munca de curatare (nu mi s-a parut ca merita, traseul este cam usor, spre 5c, iar in partea superioara are prea multa iarba, ma mai gandesc...)

Miercuri dimineata, de la noul top al tr. Victoras am traversat pe sub tavan, cu asigurare in cateva nuci si un Big Bro pana la fisura evidenta din stanga, pe care vroiam sa o curat si sa o urc inca de acum vreo doi ani. Pe fata din stanga fisurii am montat un top cu doua spituri Hilti cu urechi cu inel Faders, iar in top am montat o coarda fixa "de lucru". Dupa ce am dat jos cateva roabe de pamant si de ierburi si vreo doi bolovani instabili, fisura a devenit traseu: Aquarius, 6a+ (de regula, fisura este uda din cauza infiltratiilor de sub tavanul de deasupra, asa ca-si merita numele. De data asta insa, era perfect uscata !)

Intrarea in traseu se asigura cu o bucla trecuta printr-o clepsidra de pe fata din dreapta fisurii, care este accesibila de pe bolovanul aflat la baza peretelui (pentru tragerea buclei am folosit o bucata de sarma pe care am lasat-o in clepsidra, spre refolosire...). In continuare, bavareza se asigura cu bucle trecute pe dupa cei doi bolovani incastrati (pe bolovanul al doilea, care are muchii foarte ascutite, am lasat o bucla de coarda). La prima surplomba se poate monta un hex, iar la cea de-a doua se foloseste pentru asigurare o clepsidra solida aflata pe fata din stanga fisurii.

Ceva mai sus, dupa primul copacel (pe care se mai poate pune inca o bucla) dificultatile scad, iar fisura ofera suficiente posibilitati pentru montarea de nuci mari pana la top. (Zona finala a fisurii este mult mai usoara decat restul traseului, dar nu m-am indurat sa montez top-ul mai jos, acolo unde se termina dificultatile...)

La topul traseului Aquarius, dupa prima ascensiune

In dreapta traseului Aquarius mai este o posibila linie de trad, dar si asta presupune o munca intensa de curatare, mai ales in zona superioara unde fisura este plina cu iarba. Ramane si asta in faza de proiect pana data viitoare...

(click pentru imaginea marita)

Doua noi trasee de trad in cheile Folea: Helios (6b) si Selena (6a+)

Anul trecut am urcat un nou traseu de catarare libera traditionala (30 m, 6a+/6b) in dreapta peretelui Odiseea din cheile Folea. Linia respectiva incepea pe partea dreapta a unui horn surplombat aflat la vreo 10 m in aval de intrarea in traseul Calypso, continua pe fisura evidenta din stanga, apoi pe un diedru surplombat si pe un horn scurt pana la top (unde am montat doua spituri cu urechi cu inel Fixe).

La momentul respectiv am considerat ca aceasta era linia cea mai logica, dar in zona mai existau cateva posibile variante pe care vroiam sa le explorez, asa ca saptamana asta am mers din nou in Folea, cu planul sa mai curat si sa urc inca o linie de trad, ceva mai la dreapta, pe acelasi perete.

(In imaginea de mai jos sunt figurate toate traseele pe care le-am curatat/echipat/urcat pana acum pe peretele "Odiseea" - inclusiv cele doua noi, descrise in continuare).

Topo Odiseea (click pentru imaginea marita)

---

Impreuna cu amicul Valeriu "Cousteau" Mihailescu, am urcat prima lungime din Calypso, iar din regrupare am trecut prin grota-tunel care duce la top-ul traseului de anul trecut. De aici am mai traversat vreo 5-6 metri spre dreapta, pana intr-o nisa, unde am montat un nou top (doua spituri Hilti de 12 mm cu urechi cu inel Faders) si am montat corzile statice "de lucru" pentru curatarea unei linii care de la sol se anunta foarte interesanta.

Pe masura ce scormoneam pamantul din fisuri, am constatat ca de fapt nu curatam un traseu nou, ci dezgropam de sub ierburi un traseu mai vechi, care probabil a fost pitonat de unul dintre cataratorii locali prin anii '70 sau '80 si lasat apoi in uitare.

Dupa vreo 5-6 ore de munca, am reusit sa curatam intreaga linie si sa o "reamenajam" pentru catararea libera traditionala, adica sa scoatem fiarele ruginite de prin fisuri - mai putin cele doua pitoane cu inel de la iesirea din hornul de la inceputul traseului, pe care inca n-am reusit sa le scot.

Pentru ca ambele trasee incepeau pe acelasi horn, am aruncat o privire la fisura surplombata din stanga, care initial mi se paruse mult prea dificila, in speranta ca mai gasesc inca o varianta de intrare. Spre surprinderea mea, pasajul oferea cateva posibilitati naturale de asigurare si suficiente prize pentru catararea libera, deci acum cele doua trasee au linii independente.

---

Pentru a preveni comentariile obisnuite despre echipament - "eu sunt sarac si nu pot sa ma dau pe trasee d'astea, pentru ca n-am bani de doua seturi de friend-uri si trei de nuci... eu vreau sa mi se dea spituri!" :o) - o sa descriu aici si traseele si echipamentul folosit, care pentru ambele trasee este destul de "minimalist": anouri, cateva hex-uri si cateva nuci, optional, unul sau doua friend-uri medii (eu am folosit un set de hex-uri DMM Torque Nuts, un set de nuci DMM Wallnuts si doua friend-uri Metolius MasterCam #4 si #6, echivalent cu BD C4 #.5 si #1 sau DMM 4CU #1.5 si #2.5).

Cele doua trasee au cam 30 m, deci pentru rapelul de la top este necesara o coarda de min. 60 m.

Urmatoarele paragrafe contin descrierile pasajelor de catarare si detaliile despre echipamentul folosit. Cei care intentioneaza sa urce traseele "la vedere" sunt sfatuiti sa nu citeasca continuarea articolului!

---

(click pentru imaginea marita)

Linia din stanga (cea urcata in premiera anul trecut, dar cu o intrare noua, mult mai potrivita cu restul traseului) se numeste Helios si are cam 6b. Traseul incepe pe o portiune mai framantata de pe fatza din stanga hornului, iar dupa asigurarea unei clepsidre destul de mari (anou de 180 cm) am traversat ascendent dreapta pana la fisura surplombata, unde am asigurat inca o clepsidra solida dintr-o pozitie destul de buna. Fisura am urcat-o in bavareza, pana pe pragul de deasupra ei, unde m-am odihnit si am mai asigurat inca o clepsidra cu un anou de 60 cm.

De aici am urcat pe fisura din stanga (asigurare cu un hex mare - DMM Torque #3) cu chei de palma si de picior. Dupa montarea unui alt hex se ajunge la baza unui diedru surplombat, care are o fisura de degete pe care am urcat-o tot in bavareza (cu asigurare intr-o nuca DMM Wallnut #6) pana la un copacel crescut la capatul fisurii, apoi se mai urca inca un horn (nuca Wallnut #8) pana pe platforma de pe care se poate asigura top-ul.

---

Linia din dreapta (adica traseul pitonat candva demult, dar curatat de pamant, ierburi si ruginituri si convertit in traseu de trad) se numeste Selena si dupa parerea mea, are gradul 6a+.

Traseul incepe cu un horn cu prize mari, pe care se urca cu usurinta pana acolo unde se inchide, obligand la iesirea in exterior peste un pasaj surplombat (inainte de acesta, am montat un anou de 180 cm intr-o clepsidra mare).

Dupa ridicarea cu o cheie de palma in fisura, am prins o clepsidra peste care am trecut un anou de 60 cm, apoi am continuat pana la un prag (punct de odihna). Aici am montat un friend Metolius Master Cam #6 (verde) pe fisura verticala si unul #4 (rosu) pe fisura oblica din dreapta, pe care am traversat apoi (crux!) pentru a intra pe linia unui diedru mai framantat.

De aici posibilitatile de asigurare se inmultesc (pana la top, eu am mai montat doua hex-uri medii si doua nuci), iar dificultatea scade putin, dar catararea ramane totusi destul de tehnica.

Traseul ar mai putea continua cel putin o lungime pe cele doua fisuri paralele de deasupra regruparii, dar acestea arata ca o gradina botanica si ar trebui curatate in prealabil. Cand mai ajung pe acolo poate urc artificial lungimea sa arunc o privire... Oricum, cred ca dificultatea lungimii urmatoare este mult mai mare din cauza surplombei accentuate.

Trasee cu protectii mobile la Tabachka

Ultima oara (si prima, dealtfel...) cand am fost la Tabachka am vazut in partea dreapta a falezei principale o succesiune de fisuri care parea ca poate fi urcata cu protectii mobile, cu conditia ca in prealabil sa curat vreo doua tufe uscate de maracini, sa daram cativa bolovani instabili, sa perii lichenii si pamantul de pe prize si sa montez un top. Dar ce nu face omu' pentru o noua aventura ?!

Dupa doua saptamani in care m-am tot gandit la linia respectiva, ieri am mers din nou acolo, de data asta pregatit cu tot ce trebuia pentru curatarea si urcarea noului traseu. Impreuna cu prietenul meu Stefan Carstea, am urcat pe poteca din spate si dupa ce ne-am luptat cu maracinii de sub marginea falezei am reusit sa ajungem pe un prag unde am montat un top cu doua spituri si urechi cu inel Faders. Cateva ore (de munca intensa, ca doar era 1 Mai) mai tarziu, traseul era curatat si gata de premiera in catarare libera traditionala.

Traseul Tsepkata (adica "fisura" - numele nu este foarte creativ, dar nu stiam sa scriu altceva in bulgareste la baza traseelor), care are cam 25 m si gradul VII-, incepe pe un diedru usor surplombat care are o fisura de chei de degete care ia friend-uri mici, apoi continua drept in sus spre o fisura surplombata si mai larga (chei de palma) care conduce spre stanga la baza fisurii finale. Aici am montat un Big Bro #2, dar acesta nu este obligatoriu, doi metri mai sus este un bolovan incastrat care ofera o asigurare foarte solida, iar pasajul nu este foarte dificil.

In rapel, pe parcursul curatarii traseului, am mai descoperit (si curatat) inca o linie ceva mai usoara prin stanga care ajunge la baza fisurii finale din primul traseu (top-ul este comun), asa ca l-am urcat si pe asta "la descalzire"... (traseul mai usor este Tsepkata nr. 1 iar traseul mai dificil a primit numarul 2)

Aceasta linie (grd. VI) incepe din acelasi loc, dar urmeaza fisura din stanga, care conduce pe un prag (cu pamant...). De aici se urca o fisura larga, inclinata spre dreapta, care se asigura cu o bucla pe un copacel (atentie la bolovanii de deasupra acestuia, care par cam instabili !). La capatul acesteia se intalneste fisura finala din traseul din dreapta, pe care se continua pana la top.

Cele doua trasee incep pe fisurile evidente aflate intr-o nisa din extremitatea dreapta a falezei, iar pentru asigurare sunt suficiente cateva friend-uri mici si un set de nuci, eventual cu dubluri pentru marimile medii-mari (in traseul #1 am folosit si doua hex-uri).

Intrarile in cele doua trasee

Intrarea in Tsepkata 1 (traseul din stanga, cel de gr. VI)

Intrarea in Tsepkata 2 (traseul din dreapta, cel de gr. VII-)

Fisura finala, comuna celor doua trasee

Pentru identificare, am scris cu un marker la baza traseelor Tsepkata 1 si 2 (in bulgareste, of course !) ca sa-i anunt pe colegii nostri bulgari ca sunt doua trasee de trad acolo si ca n-ar trebui sa monteze spituri pe noile linii (le-am scris si pe forumul de pe climbingguidebg.com).

Liniile celor doua trasee

Catarare de dragul catararii

Competitia specifica escaladei sportive (care a contaminat incet-incet si celelalte discipline) a inceput sa perverteasca felul in care vezi catararea. Pe nesimtite, ai ajuns sa nu te mai cateri pentru tine, ci pentru ceilalti.

Muncesti din greu pentru a fabrica si a intretine o imagine pe care vrei sa o proiectezi pentru a-ti satisface Ego-ul: trebuie sa te arati "mai tare" decat cataratorul X, urci traseul Y pentru ca restul cataratorilor sa te admire, "faci" gradul Z ca sa rupi gura targului...

Desigur, in aceste conditii, trebuie sa-ti trambitezi ascensiunile pe forumuri, pe Facebook, pe 8a.nu, pe blogul personal (la fel ca blogul asta !) pentru a-ti intretine iluzia ca exista cineva caruia ii pasa cat de cat de felul in care te cateri tu sau cineva care s-a lasat pacalit de minciuna pe care ai construit-o si care te invidiaza sau te admira pentru realizarile tale mediocre.

De multe ori, nevoia de a construi o imagine "infrumusetata" te face sa incalci regulile stilului si eticii si sa deformezi relatarea performantelor tale. Adica sa minti ! De ce nu, daca asta te poate ridica in ochii celorlalti? Nu are cine sa te prinda, n-a vazut nimeni ca pe traseu te-ai "odihnit" in cateva bucle, ca in pasajul de care nu reuseai sa treci ai mai sapat o priza, ca acolo unde iti era frica de cadere ai mai montat un spit...

---

Toate astea nu mai au nicio legatura cu spiritul catararii si chiar daca nu te recunosti in personajul descris mai sus (esti sigur ?!), probabil ai observat deja cataratori care se comporta in acest fel, pentru ca este vorba despre o adevarata epidemie !

---

Pentru repararea situatiei actuale, este necesar sa schimbam felul in care vedem lucrurile si sa ne revizuim sistemul de valori. Pentru aceasta, trebuie sa ne amintim ca in postura de cataratori ne place sa ne punem la incercare capacitatile rezolvand problemele pe care ni le pune stanca, iar traseul de catarare este doar terenul de joc pe care incercam sa ne depasim limitele. Nici stanca si nici ceilalti cataratori nu sunt adversarii nostri in aceasta lupta. Ce fel de realizare ar fi sa invingem o bucata de stanca inerta si lipsita de inteligenta !? Si in ce fel te-a facut mai bun faptul ca astazi te-ai catarat mai bine decat un alt catarator ?

Din aceasta perspectiva, coborarea traseului la nivelul nostru prin modificarea stancii sau a conditiilor de asigurare si incalcarea "constrangerilor" stilului pe care ni l-am propus pentru traseul respectiv depreciaza experienta catararii, pentru ca in mod evident, in acest fel nu rezolvam problemele, ci doar le evitam. Trebuie sa devenim constienti ca o ascensiune finalizata in acest fel nu poate fi considerata o victorie, ci reprezinta mai curand o infrangere a cataratorului in lupta cu el insusi.

Singura cale onorabila pentru atingerea scopurilor noastre de autodepasire ramane confruntarea directa si cinstita cu provocarile pe care ni le arunca stanca. Daca in prezent nu reusesti sa te ridici la nivelul unui anumit traseu, nu te grabi sa renunti la stilul pe care ti l-ai propus si nici nu lasa orgoliul sa te determine sa incalci etica prin coborarea traseului la nivelul tau, ci mai curand renunta pentru moment la ascensiune.

Antreneaza-te, capata experienta, procura-ti echipamentul necesar si vino inapoi atunci cand vei considera ca esti pregatit pentru traseul respectiv. Catara-te de dragul catararii! Satisfactiile unei asemenea ascensiuni, pentru reusita careia nu va trebui sa cobori stacheta standardelor pe care ti le-ai impus, vor fi pe masura eforturilor tale de a deveni un catarator mai bun.

Cumpararea echipamentului de catarare traditionala

Echipamentul de trad pare scump si atunci cand il cumperi ai putea sa fii tentat sa alegi protectiile de care ai nevoie pe criteriul pretului cel mai mic. Daca vei cumpara protectii de calitate indoielnica pentru ca sunt mai ieftine, de fapt pe termen lung vei cheltui mai mult, pentru ca mai devreme sau mai tarziu vei simti nevoia sa le inlocuiesti cu echipament mai performant, mai usor, sau mai sigur.

(Eu, de exemplu, pana sa ajung la nucile DMM Wallnuts pe care le am in prezent, am cumparat - si am vandut apoi in pierdere - mai multe seturi de nuci, care nu mi-au placut destul de mult ca sa le pastrez...)

Inainte de a "sparge pusculita" afla de ce protectii ai nevoie. Pentru a te orienta asupra modelelor pe care vrei sa le cumperi, cel mai bine este sa le incerci pe cele ale prietenilor sau ale cataratorilor pe care ii intalnesti la stanca, de la care poti obtine si informatii in legatura cu utilitatea si eficienta modelelor respective.

In privinta calitatii, este bine sa te orientezi de la inceput asupra unor modele fabricate de firme cu reputatie solida, care au standarde de calitate foarte ridicate si ale caror produse sunt garantate si certificate conform normelor CE si UIAA. (Chiar daca se intampla sa apara probleme la protectiile cumparate, aceste firme vor fi intotdeauna dispuse sa respecte conditiile de garantie si sa repare/inlocuiasca produsul).

De asemenea, este bine sa alegi modele care au deja vechime pe piata, pentru a fi la adapost de erorile si ajustarile inerente modelelor foarte recente (de ex. unele dintre noile friend-uri Dragon de marimi mari produse de DMM au avut ceva probleme inca de la primele loturi fabricate, care au fost retrase de pe piata, ceea ce este mai putin probabil sa se intample cu modelul similar Camalot C4 produs de Black Diamond care este in fabricatie de mai multi ani)

Afla si alte pareri despre echipamentul pe care intentionezi sa-l cumperi. Pe internet poti gasi "reviews" ale multor piese de echipament, care ofera in general detalii comparative ale produselor dintr-o anumita categorie. Trebuie insa sa tii cont de originea informatiilor. De exemplu, protectiile recomandate pe site-urile americane, desi potrivite pentru catararea pe granit sau gresie din State, s-ar putea sa nu fie adecvate conditiilor din zonele de catarare pe care le frecventezi.

Daca ai nevoie de detalii suplimentare, nu ezita sa contactezi fabricantul modelului care te intereseaza. De fiecare data cand am trimis un email prin care ceream informatii de la un producator de echipament, am primit raspunsuri promte si foarte detaliate la intrebarile mele.

In mod ideal, rack-ul tau de trad trebuie sa acopere toate marimile de fisuri in care ai nevoie sa montezi protectii in traseele in care te cateri. In functie de imprejurari, pentru aceeasi marime de fisura uneori poti avea nevoie de protectii active, iar alteori de cele pasive. De asemenea, pe parcursul aceleiasi lungimi de coarda este posibil sa ai nevoie de mai multe ori de aceeasi marime de protectie. Din aceasta cauza, este foarte dificil sa-ti "dimensionezi" rack-ul.

Totusi, nu trebuie sa-ti procuri tot echipamentul de la inceput. Porneste de la ceea ce consideri a fi minimumul necesar (de obicei unul sau doua seturi de nuci), iar in timp poti adauga protectiile despre care crezi ca ar fi fost utile in traseele pe care le-ai urcat.

Din pacate, echipamentul de calitate pentru catararea trad nu se prea gaseste in magazinele din Romania, iar acolo unde acesta exista totusi, adausurile comerciale exagerate ale comerciantilor il fac practic inaccesibil.

Daca ai un card bancar (chiar si in lei, cu posibilitatea de conversie in alte valute), magazinele on-line (de pe internet) pot constitui o alternativa foarte buna, mai ales in extra-sezon, atunci cand apar reduceri importante de preturi. De asemenea, un cont pe eBay iti poate oferi acces la multe "chilipiruri".

Inainte de a comanda on-line echipamentul, trebuie sa stii exact ce vrei, pentru ca, in mod evident, in aceste magazine nu ai posibilitatea sa incerci si sa compari intre ele articolele pe care vrei sa le cumperi (unele articole pot fi totusi returnate, dar de obicei pe cheltuiala cumparatorului).

Pentru cumparaturile on-line trebuie sa platesti in plus si transportul (taxe postale), care costa destul de mult pentru fiecare pachet (informeaza-te inainte de a face comanda !) De asemenea, trebuie sa stii ca pentru articolele cumparate din afara Uniunii Europene s-ar putea sa trebuiasca sa platesti TVA si taxe vamale.

Din aceasta cauza, este indicat sa te gandesti bine la tot ce ai nevoie, astfel incat comanda sa fie trimisa intr-un singur colet, iar pretul de transport care revine fiecarui articol cumparat sa fie cat mai mic. De asemenea, poti sa faci cumparaturile impreuna cu alti cataratori cu care sa imparti cheltuielile pentru expedierea coletului.

Intalniri internationale de catarare traditionala - 2010

Anul acesta, Federatia Romana de Alpinism si Escalada mi-a oferit ocazia de a participa la doua intalniri internationale de catarare traditionala desfasurate in doua zone complet diferite: “International Sea Cliff Climbing Meet”, organizata de British Mountaineering Council (B.M.C.) intre 9 si 16 mai in Cornwall si “Trad Climbing International Meeting 2010” organizata de Clubul Alpin Academic Italian (C.A.A.I.) intre 19 si 25 septembrie in Valle Dell’Orco, din Parcul National Gran Paradiso din Piemont.

---

In Cornwall, zonele de catarare sunt raspandite pe zecile de faleze marine aflate pe malurile peninsulei Penwith. In general, traseele nu au mai mult de 2 -3 lungimi de coarda iar tipurile de roci pe care se afla acestea – granit, “greenstone” sau “keelas slate” (o varietate locala de ardezie) – permit folosirea protectiilor mobile, care sunt singurele mijloace de asigurare acceptate atat pe parcursul catararii cat si pentru amenajarea regruparilor. Din aceasta cauza, cu foarte rare exceptii, in trasee nu exista spituri sau pitoane, iar capul de coarda isi monteaza protectii mobile pe masura ce se catara.



Faleza Bosigran



Adesea, posibilitatile de asigurare sunt destul de rare sau destul de marginale, ceea ce imprima catararii un caracter foarte angajat. Cu toate acestea, absenta posibilitatilor de montare a protectiilor mobile nu justifica in mod automat montarea unui spit sau baterea unui piton, asa cum se procedeaza in alte zone, ci mai curand reprezinta o provocare pentru capul de coarda.

Acesta trebuie sa-si asume catararea fara protectie a pasajului respectiv - ceea ce poate insemna inaltimi de cadere destul de mari sau uneori chiar riscul de cadere pe sol – sau sa renunte la ascensiune.

Din aceasta cauza, sistemul britanic de apreciere al dificultatii traseelor tine cont atat de angajamentul necesar pentru reusita ascensiunii (gradele adjectivale - de la Moderate la Hard Very Severe, urmate de Extreme de la 1 la 11)cat si de dificultatea tehnica a catararii, pentru care se foloseste scala UK. Aceasta arata la fel ca si scala frantuzeasca - o cifra urmata de litera a, b sau c - dar gradele difera destul de mult (de exemplu, 5b UK este cam F6b).

Doua dintre traseele urcate pe faleza Kenidjack - Roca este "Keelas slate", un soi de ardezie.

De cele mai multe ori, accesul la traseele de pe falezele marine se face prin descatarare prin locurile mai putin dificile sau prin rapel, iar planificarea ascensiunilor trebuie sa tina cont de orarul mareelor, care adesea pot inunda zonele de la baza traseelor.

Catararea din Penwith are o lunga traditie - prima ascensiune cunoscuta a unui traseu a fost facuta in 1858 – iar cataratori ca Joe Brown, Frank Cunnings sau Pat Littlejohn, care au contribuit la dezvoltarea zonelor de catarare sunt cunoscuti si respectati de intreaga comunitate.

Prima lungime de coarda din Thin Wall Special - E1 5b, la Bosigran

---

Intalnirea “trad” din septembrie s-a desfasurat in Valle dell’Orco, o vale alpina - Ceresole Reale, comuna care a gazduit intalnirea, se afla la cca. 1600 m altitudine - aflata in Parcul National Gran Paradiso din Piemont. Pana la sfarsitul anilor ’60, peretii din gneiss aflati pe versantii vaii Orco si ai vailor adiacente au fost ignorati complet, in favoarea ascensiunilor alpine “adevarate”.

Primele trasee din zona sunt deschise abia la inceputul anilor ’70, iar pe parcursul urmatoarelor patru decenii valea a devenit o zona importanta de catarare de interes international. Astfel, noul ghid de catarare al lui Maurizio Oviglia, tiparit in 2010 inventariaza 39 de faleze pe care se afla sute de trasee.

Peretele Caporal

In general predomina catararea pe fisuri in care se pot monta protectii mobile (cea mai dificila dintre acestea este deja celebra “Green Spit” 8b urcata liber de Didier Berthod), dar unele trasee trec peste fetze compacte in care singurele asigurari posibile sunt spiturile.

Din pacate, in multe trasee exista spituri chiar daca alaturi de acestea sunt fisuri in care se pot monta protectii mobile solide. Unele dintre acestea (si probabil si pitoanele din traseele clasice) au fost montate la premiera, dar cele mai multe sunt urmarea actiunilor de “retro-bolting”.



Torre di Aimonin


Accesul la baza traseelor de catarare implica urcusuri abrupte prin padure si bolovanis, dar de regula acestea nu dureaza mai mult de jumatate de ora, iar in general coborarea la terminarea traseului se face prin rapeluri folosind ancorele amenajate cu spituri.

Traseul Incastromania

---

Cu toate ca aceste doua zone de catarare sunt atat de diferite, intre ele exista totusi o legatura subtila. La inceputul anilor ’70, stilul britanic de catarare traditionala - in care capul de coarda nu foloseste protectii fixe (spituri, pitoane) ci doar protectii mobile sau naturale, pe care le monteaza pe parcursul ascensiunii – a fost importat in Yosemite Valley, U.S.A., ceea ce a determinat aparitia curentului “clean climbing”: protectiile mobile devin noul standard, pitoanele si spiturile sunt folosite din ce in ce mai putin, iar cei care inca mai recurg la acestea sunt acuzati de “bad style”.

In Italia, tot la inceputul anilor ’70, Gianpiero Motti elaboreaza filosofia “Il Nuovo Mattino”, care aduce catararea “alpina” pe peretii mai accesibili, dar mai putin “gloriosi” aflati in vaile ignorate pana atunci. Inspiratia pentru acest tip de catarare – al carei scop era dificultatea propriu-zisa si nu atingerea unui varf sau a unei creste – era data de informatiile provenite de peste Atlantic.

Traseele din Yosemite aprindeau imaginatia celor mai buni cataratori italieni ai vremii care adopta stilurile de catarare practicate acolo, iar peretii pe care se deschid noile trasee din Valle Dell’Orco primesc nume care arata acest lucru: Sergent si Caporal sunt aluzii la faimosul El Capitan.

Totusi, multe dintre traseele din aceasta perioada sunt deschise intr-un stil hibrid, in care se folosesc pentru asigurare protectiile mobile specifice curentului “clean”, dar si pitoanele mostenite din “alpinismul eroic” sau spiturile care incepusera deja sa fie folosite in traseele din Alpi.

Desigur, in Valle dell’Orco (la fel ca in Yosemite), existenta a doua tendinte complet diferite in asigurarea traseelor – protectii mobile vs. spituri – a dus la dispute acerbe, care pe langa discutii inflacarate intre cele doua tabere, s-au manifestat si prin interventii brutale asupra traseelor. In ambele zone stanca poarta urmele “razboiului spiturilor”, care au fost scoase de unii, montate din nou de ceilalti, scoase din nou, doar ca sa fie puse iarasi la loc...

Costila - catarare trad pe trasee echipate cu spituri

Au trecut multi ani de cand m-am catarat ultima data in zona Costila, iar intre timp s-au schimbat multe. Mentalitatea "sportiva" a inlocuit spiritul de aventura, iar ca urmare, toate traseele mai frecventate din zona au fost echipate cu ancore chimice sau mecanice, astfel incat noua generatie de cataratori sa fie ferita de pericole.

Pentru ca natura protectiilor din trasee determina intr-o oarecare masura stilul catararii, m-am intrebat in ce stil se mai catara lumea in Costila. Despre "alpinism" nu poate fi vorba pana nu vine iarna, despre "teren de aventura/trad" nu poate fi vorba din cauza protectiilor fixe din trasee, despre "big wall" nici atat din cauza lungimii traseelor si nici "escalada" nu prea este din cauza frecventei folosiri a spiturilor pentru "odihna" sau inaintare.

Dupa cum vad eu lucrurile, in Costila lipsa de stil a devenit un stil in sine (costilism ?!): in prezent se foloseste o combinatie convenabila de reguli arbitrare si de compromisuri care sa justifice o forma de catarare in care totul este permis.

Nu mai conteaza cum ai reusit sa parcurgi traseul, ceea ce conteaza este sa ajungi sus prin orice mijloace, chiar daca asta inseamna sa incalci "constrangerile" oricarui stil sau sa cobori traseul la nivelul tau. Orgoliul conteaza mai mult decat etica...

---

In amintirea vremurilor cand stilul de catarare mai insemna ceva pentru "costilisti", mi-am propus un experiment: sa merg in week-end la Costila si sa parcurg in catarare libera cateva dintre traseele reechipate cu spituri, folosind doar protectii mobile.

Sambata dimineata am intrat in Fisura Intrerupta din Tzancul Ascutit, care pe vremuri era un traseu "obligatoriu" pentru cei care invatau sa se catere in Costila. Acum, vechile pitoane au fost indesite sau inlocuite cu spituri, dar niciuna dintre protectiile fixe nu a fost intr-adevar necesara: cateva friend-uri medii si un set de nuci au fost absolut suficiente pentru parcurgerea in siguranta a celor doua lungimi de coarda (cu regruparea la copac in loc de spituri...).

Urmatorul traseu a fost un alt "clasic", Fisura Rasucita din Tzancul Mic, care de asemenea a fost reechipat cu spituri. Din nou, un set de nuci, cateva tri-came si cateva friend-uri au fost mai mult decat suficiente pentru asigurarea pe primele doua lungimi. Din pacate, Roxana nu a reusit sa mai recupereze o tri-cama #.5 dintr-o alveola, asa ca din regruparea a doua am coborat in rapel, iar pe drum am scos si protectia intzepenita.

In final, asa cum banuiam, concluzia "experimentului" a fost ca protectiile fixe din traseele urcate nu erau necesare, iar prin echiparea cu spituri a acestor linii comunitatea de cataratori a primit niste trasee de escalada lipsite de interes si a pierdut niste trasee de trad in care putea invata si experimenta un stil de catarare curat, care sa nu presupuna distrugerea stancii.

Asemenea trasee ar fi trebuit sa devina scoala in care generatiile actuale si viitoare sa redescopere aventura, sa invete tehnicile de asigurare cu protectii mobile si sa-si formeze un nou fel de a privi catararea. Din pacate, din cauza "monopolului" escaladei sportive din ultimii ani, s-a intamplat exact contrariul: sub pretextul repararii si securizarii lor, multe dintre traseele "clasice" in care s-ar fi putut folosi protectii mobile au fost complet echipate si aseptizate, devenind un fel de alternativa outdoor la panoul de catarare din sala.

Din aceasta cauza, in conditiile actuale, in care se pierde din vedere pluralismul disciplinelor din catarare, a devenit foarte necesara o schimbare radicala de mentalitate: stilul ascensiunii trebuie sa devina mai important decat orgoliul cataratorului.

Aceasta motivatie bazata pe "calitatea experientei si pe felul in care se rezolva o problema" (UIAA Mountain Ethics Declaration) ar putea duce in timp la recuperarea - cel putin partiala - a stancii deteriorate prin montarea excesiva a protectiilor fixe si la cristalizarea unor stiluri de catarare curate, bazate pe niste seturi de reguli clare, care sa fie in ton cu etica alpina moderna

In acest context, catararea trad si escalada sportiva nu se exclud reciproc. Cele doua discipline pot coexista, este nevoie doar ca practicantii lor sa inceapa sa se respecte unii pe altii si impreuna sa respecte stanca pe care se catara.

Inca un traseu de escalada in cheile Folea: Gecko, 6c, 25 m

In blocul in care locuiesc eu, de vreo doua luni incoace este ca la nebuni. Vecinii mei s-au inarmat cu masini de gaurit rotopercutante si de dimineata pana seara sparg norma la gaurit betoane. N-am mai suportat zgomotul si, desi s-au anuntat din nou ploi (obisnuitul cod portocaliu de week-end din vara asta), am fugit spre linistea din cheile Folea.

Am zis cumva liniste ? Se pare ca in mod straniu am devenit dependent de zgomotul rotopercutantelor vecinilor mei, altfel de ce as fi luat cu mine Hilti-ul si o traista de spituri ?!

---

Sambata dimineata am urcat traseul Victoras, cu intentia sa curat ierburile de deasupra top-ului actual si sa mai lungesc traseul cu inca vreo 7-8 m, dar dupa jumatate de ora de scormonit in pamantul ud din fisura am renuntat. Poate alta data...

In continuare, mi-am indreptat atentia spre traseul de escalada pe care il credeam posibil pe fatza din dreapta. Am pus o mansa si dupa ce am facut cateva incercari pe diferite variante, s-a dovedit ca traseul nu este numai posibil, ci si foarte frumos. Am montat un top cu lant "Fixe", am legat de el corzile (tot fixe...), iar la coborare am mai curatat cateva prize. Dupa ce mi-am pregatit sculele pentru montarea spiturilor... a inceput un potop cu trasnete si tunete de se zgaltzanau peretii.

Noroc ca n-a tinut mult... doar vreo doua ore, timp in care am stat in pestera de vis-a-vis de traseu, uitandu-ma cum curge apa pe peretii din chei. De plictiseala, aproape ca incepusem sa regret ca m-am lasat de fumat de aproape un an...

Imediat ce s-a oprit ploaia, am pornit plin de elan la montarea spiturilor, grabit sa echipez traseul inainte sa inceapa o noua repriza diluviala. Avantul mi s-a domolit brusc atunci cand am inceput sa urc pe corzile ude, din care imi storceam pe piept cate un litru de apa mocirloasa si rece la fiecare miscare a blocatoarelor.

Ma hotarasc totusi sa continui, ajung in pozitia din care vroiam sa montez primul spit... si observ ca burghiul din Hilti este de 12 mm, iar tijele sunt de 10 mm.

Cobor, schimb burghiul, urc la loc...

Mai montez cateva spituri, se termina acumulatorul si desigur, celalalt acumulator incarcat este jos, in grota de la baza traseului, la adapost de ploaie!

Cobor, schimb acumulatorul, urc la loc...

Intr-un tarziu, reusesc sa montez toate cele zece spituri si fac rapelul final, in timpul caruia reusesc sa-mi storc pe haine si pe echipament si ultimii litri de apa ramasi in corzi. Dar traseul este frumos, asa ca merita !

Cu toate turele astea sus-jos, poate ca traseul trebuia sa se numeasca Yo-yo, dar cred ca numele Gecko este mai potrivit: in treimea superioara, in timp ce te cateri la limita aderentei pe o serie sustinuta de scurse - si la maini si la picioare - incepi sa invidiezi faimoasa soparla, care este capabila sa mearga fara efort pe pereti netezi sau chiar pe tavan.

Asadar, traseul se numeste Gecko, are cam 6b+ sau poate 6c ?!), 25 m si incepe la 4-5 m in dreapta traseului de trad "Victoras", in peretele aflat pe malul drept al raului Olanesti, in amonte de zona Explorer (cea cu traseele usoare de escalada).

Traseele Victoras (5c, trad) si Gecko (6c+, sport)
(Click pentru imaginea marita)

---

In prezent, cele mai dificile trasee de escalada din Folea sunt Plimbare prin parc, Gecko, Calypso si Penelopa (acestea doua pot fi urcate si numai pana la jumatate, ca trasee de 6a+ sport sau trad, cu retragere din topurile intermediare aflate la 30-35 m).

Dintre traseele de trad, cele mai dificile sunt Circe (6b) si Tr. Helios (6b), urmate de Selena, Ulysse si Cyclop cu 6a+.

Descrieri si fotografii ale traseelor enumerate pot fi gasite ceva mai jos in aceasta pagina (pentru selectarea articolelor respective, click pe eticheta "cheile Folea").

Topoul existent pentru cheile Folea a devenit incomplet si cuprinde informatii eronate despre unele trasee, asa ca intentionez ca data viitoare cand merg acolo sa fac fotografiile necesare, apoi sa pun toate informatiile la un loc si sa fac un topo actualizat al intregii zone.

Proiecte in cheile Folea

De ceva vreme ma tot uit la liniile de trasee de pe peretele aflat in amonte de peretele Explorer (cel cu traseele multe si usoare echipate in 2005), dar pana acum n-am apucat sa urc decat traseul Victoras (trad, 6a).

Imediat in dreapta acestuia, pe fatza, se afla o linie foarte frumoasa de escalada, care iese cam la 7a (am urcat-o in mansa din topul tr. Victoras) si pe care vreau sa o echipez data viitoare cand merg acolo.

In dreapta acesteia, ar mai fi posibila o linie de trad, pe o fisura continua care nu se vede in fotografia de mai jos, dar bolovanul enorm marcat cu galben pare ca leviteaza... nu-mi dau seama ce-l mai tine agatat acolo, asa ca mi-a fost frica sa-l ating.

In stanga, un alt posibil traseu de trad (cel marcat cu portocaliu) urca pe o fisura larga care surplombeaza in jumatatea superioara. Din pacate, o sa trebuiasca sa fortez linia in catarare artificiala, ca sa curat mai intai iarba si pamantul de la iesire si sa-i montez un top si abia dupa aceea o sa pot sa-i fac premiera in catarare libera...

Si mai in stanga, mai este o fisura superba (cea marcata cu verde) care se anunta foarte dificila. Dupa cum imi dau eu seama de jos, protectiile pe care le pot folosi in prima jumatate sunt Big Bros si friend-uri mari, dar nu prea sunt pozitii pentru montarea lor. Din fericire exista doi bolovani incastrati in fisura peste care este posibil sa pot pune cate un anou, asa... la repezeala.

Proiecte in cheile Folea
(Click pentru imaginea marita)

Catarare la Shumen, Bulgaria

De cand am descoperit Facebook, n-am prea mai scris nimic pe blog dar incerc sa repar asta...

Week-end-ul trecut am plecat in explorare la Shumen, la indemnul unor amici carora le-au placut traseele de catarare de acolo. Distanta este de 170 km, iar drumul trece pe la Russe - spre Varna din soseaua de centura - pe langa Razgrad, apoi se traverseaza orasul Shumen pana la Divdiadovo.

In zona sunt mai multe faleze, dar una singura are trasee echipate: 15 sau 16 linii cu grade de la 5+ pana la 8+ De fapt, gradele nu se prea potrivesc cu dificultatea reala a traseelor, probabil ca au fost stabilite dupa invatarea "pe de rost" a traseelor, care au destul de multe prize ascunse.

Aceasta caracteristica se datoreaza si rocii, care este un fel de gresie calcaroasa (sau calcar grezos ?!) foarte aderenta pe care n-am mai intalnit-o in alta parte. Din pacate, echipatorii au sapat destul de multe prize si au cam stricat si stanca si traseele.

In doua dintre trasee (cu grade de 6 pana la 6+) am folosit protectii mobile, ignorand ancorele chimice cu care erau echipate, iar un altul cred ca l-am urcat in premiera pe linia unei fisuri clare, care ducea catre topul altui traseu.

Ziua a fost destul de placuta, ne-am catarat la greu, dar cred ca nu prea mai avem ce cauta pe acolo. Traseele nu prea merita drumul de 180 km: sunt putzine, scurte si multe dintre ele au prize sapate :o(

Trasee cu protectii mobile (trad) in Cheile Folea

Dupa trei sau patru iesiri in cheile Folea, am terminat curatarea traseelor de trad din sectorul "Odyssey" (peretele de vis-a-vis a fost botezat "Explorer" asa ca numele a venit de la sine...) si am urcat integral cu protectii mobile cam toate variantele posibile. Liniile traseelor - atat de trad cat si de escalada - sunt cele din fotografia de mai jos (click pentru imaginea marita):

Penelopa (escalada): 2 l.c. (6a+, 35 m  / 7a, 30 m)

Prima lungime poate fi urcata ca traseu independent, pana la regruparea cu doua ancore chimice aflata pe pragul de la jumatatea peretelui. A doua lungime continua drept in sus pe fatza si are gradul 7a (VIII).

Cyclop (trad): 6a, 35 m.

Intrarea este comuna cu tr. Penelopa, dar in loc de primele doua spituri, pentru asigurare se folosesc doua clepsidre: un anou de 60 cm care se leaga dintr-o pozitie cam incomoda si unul de 120 cm mai sus, intr-o clepsidra mare si solida.

Tavanul, care de jos arata destul de fioros, se urca prin dreapta pe prize bune, iar dificultatea nu depaseste 6a. Pentru asigurarea pasajului am montat un hex Metolius #10 si un C4 Black Diamond #3.

Dupa trecerea tavanului, se iese pe fatza din dreapta, intr-o nisa suficient de comoda pentru o odihna fara maini. De aici, catararea continua ascendent stanga, pe un sir de alveole care ofera si posibilitati pentru montarea de protectii, apoi usor dreapta spre fisura finala (in care se afla un arbust), care duce la top.

Echipament folosit: friend-uri Black Diamond C4 de la #.5 la #3, nuci DMM Wallnuts medii-mari, Metolius Curve Hex #10, anouri pentru clepsidre, coarda de 70 m (pentru coborarea in rapel).

Circe (trad): 6b, 35 m (varianta din stanga este ceva mai usoara ~6a+)

Intrarea este comuna cu tr. Calypso (dar fara sa se foloseasca spiturile). Dupa primele pasaje asigurate cu un friend si o bucla intr-o clepsidra, se trece direct tavanul. Fisura de sub tavan ia un hex mare, care trebuie extins cu un anou, iar intr-o alveola aflata imediat deasupra buzei tavanului am montat inca un friend.

Pe fatza de peste tavan se traverseaza oblic stanga pana la o priza buna, de la care incepe crux-ul traseului. La inceputul pasajului, asigurarea este la un metru sub picioare, dar caderea ar fi in gol, sub tavan, asa ca nu este niciun pericol (daca friend-ul este montat corect). Dupa ridicarea in picioare pe priza mentionata, am montat (dintr-o pozitie destul de intinsa) o nuca solida intr-o fisura verticala.

De aici, se poate continua direct in sus pe fatza (6b) spre inceputul unei fisuri evidente, sau se poate traversa oblic stanga pana in nisa comuna cu tr. Cyclop (6a+), apoi oblic dreapta inapoi la linia traseului, catre fisura pe verticala careia se continua pana la top.

Echipament folosit: friend-uri Black Diamond C4 de la #.5 la #3, nuci DMM Wallnuts medii-mari, Metolius Curve Hex #9, anouri pentru clepsidre, coarda de 70 m (pentru coborarea in rapel).

Ulysse (trad): 6a+, 35m

Intrarea in traseu se face la fel ca pentru tr. Circe, dar de sub tavan se traverseaza spre dreapta, intr-un horn care se ingusteaza treptat pana cand se transforma intr-o fisura larga. Aceasta se urmeaza prin catarare cu chei de maini si de picioare pana la un prag orizontal care ofera o pozitie buna pentru odihna.

De aici, fisura verticala se ingusteaza treptat, apoi se inchide complet, ceea ce obliga la o traversare oblic-dreapta (crux) urmata de o ridicare delicata spre pragul pe care se afla topul traseului.

Echipament necesar: un set de nuci, friend-uri de marimi medii/mari (sunt utile dubluri pentru marimile echiv. BD C4 #2&3), cateva anouri pentru asigurarea clepsidrelor, coarda de 70 m (pentru coborarea in rapel)

Calypso (escalada): 2 l.c. (6a+,35 m / 7a, 35 m)
Prima lungime poate fi urcata ca traseu independent, pana la topul cu lantz aflat in regrupare. In lungimea a doua se continua pe diedru, iar dupa traversarea pe fatza de sub tavan (crux 7a) se urca diedrul vertical care conduce la top-ul cu lantz, care este comun cu tr. Penelopa.

---

Duminica dimineata am mers intr-o alta zona cu potential pentru trasee de trad, aflata la cca. 30 m in amonte de ultimul traseu din peretele Explorer, unde pusesem ochii pe o fisura de 20 - 25 m care parea sa poata fi asigurata cu protectii mobile.

Am intrat in traseu, dar dupa ce am urcat cam doua treimi din el m-am intzepenit intr-o portiune cu perne de iarba, in care prizele erau foarte prafuite, iar fisura era plina cu pamant si pietricele. Am batut doua pitoane si am coborat.

Cristi "Caiacu" Negoita s-a hotarat sa incerce si el traseul si a urcat pana la pitoanele din care ma retrasesem eu. Dupa o ora de curatat brazde de iarba, prize si fisuri, in care a incercat diferite protectii, a reusit sa termine traseul, apoi a tras sus Hilti-ul si a montat un top cu doua urechi cu inel Fixe.

Dupa ce am muncit in mansa vreo jumatate de ora sa curat traseul cu peria, sa scot cele doua pitoane si sa mai scot pamantul din fisuri cu extractorul de nuci, traseul era gata pentru prima ascensiune libera, pe care am facut-o dupa ce m-am odihnit un sfert de ora.

Noul traseu nu pune probleme deosebite, dar ascensiunea pare mai grea pentru ca montarea protectiilor din jumatatea superioara (nuci mici) se face cu dificultate, din pozitii incomode, iar posibilitatile de asigurare nu sunt chiar evidente.

In timpul lucrului la traseu, baietelul de aproape doi ani al lui Caiacu, Victoras, si-a "incurajat" de la baza traseului tatal (taaaatiiiii, taaaatiiiii !!!!) pana cand a adormit epuizat infasurat intr-o pufoaica. Am considerat ca el a muncit cel mai mult la traseul asta, asa ca noua linie se numeste "Victoras" (5c/6a, 25 m).

Pentru asigurare sunt necesare doua anouri Dyneema pentru clepsidrele de la inceputul traseului, optional unul sau doua friend-uri de marime medie (echivalent Black Diamond C4 #.75 -  #1) si un set de nuci, eventual cu dubluri pentru marimile mici (#1 - #5). Eu am folosit si un Big Bro #2, dar in zona respectiva am curatat si o fisura in care se poate monta o nuca.