22 aprilie 2014

Care este cel mai bun model de hex ?


Primele "nuci" folosite in catarare (pe la sfarsitul anilor '20...) au fost niste piulite gasite pe calea ferata, prin gaurile carora au fost legate bucle de cordelina (ma rog, echivalentul din canepa al cordelinei actuale...) si care au fost intepenite in zonele ingustate ale fisurilor intalnite pe traseu. Dealtfel, de la aceste piulite provine si numele folosit in prezent pentru intreaga categorie de protectii pasive care functioneaza dupa acelasi principiu: "nuts", care in engleza inseamna "piulite" dar si "nuci".

(Romanii au ales sa foloseasca traducerea gresita "nuci", care nu are nicio legatura cu sensul corect, dar aceasta denumire a devenit atat de uzitata, incat nu am avut incotro si am adoptat-o si eu).

Pornind de la aceste piulite, cataratorii au dezvoltat in timp doua categorii diferite de protectii pasive: nucile actuale, care in esenta lor sunt niste trunchiuri de piramida cu fetele mai mult sau mai putin  curbate si niste protectii cu o sectiune mai complexa, cu sase fete laterale, care aminteste inca de forma hexagonala a piulitelor originare, care din aceasta cauza au fost numite "hex" (in imagine, niste modele de pe parcursul evolutiei acestor protectii). O alta diferenta in afara de forma este ca de regula nucile se fabrica in dimensiuni care rareori depasesc 40 mm, in timp ce hexurile ajung pana pe la 70-75 mm (sau chiar si pana la 90 mm pentru Black Diamond Wired Hex #11).

Ambele tipuri de protectii se pot monta prin impanarea lor in portiunile ingustate ale fisurilor (in mod pasiv), dar spre deosebire de nuci, hexurile pot fi fixate pe pozitie si datorita efectului de cama obtinut prin aplicarea excentrica a solicitarilor (in acest fel, corpul hexului are tendinta sa se roteasca, ceea ce are ca efect intepenirea lui intre peretii fisurii).

Pana in 1978, cand Ray Jardine a revolutionat catararea curata prin inventarea friend-ului, hex-ul era singura solutie de asigurare pentru deschiderile de fisuri de la 30-40 mm pana pe la 80-90 mm. Totusi,  in prezent intervalul acesta este acoperit cam de orice set de friend-uri de pe piata, asa ca ai fi indreptatit sa te intrebi: "daca putem opta pentru protectii mai moderne, de ce mai avem nevoie de hexurile acestea demodate si zgomotoase"  ?

Desigur, in anumite tipuri de roca (granit sau alte roci vulcanice, anumite gresii etc.) cu rezistente mecanice mari si in care exista numeroase fisuri cu pereti netezi si paraleli (cu totii am vazut peretii din Yosemite sau Indian Creek in fotografii si in filme...), este evident ca friend-ul reprezinta alegerea optima in cele mai multe cazuri.

Totusi, ce te faci atunci cand fisurile sunt neregulate sau au peretii prea framantati si un friend n-ar putea fi pozitionat corect ? Dar atunci cand stanca este mai putin rezistenta la compresiune sau este atat de lustruita, sau de uda, sau acoperita cu gheata, pamant, licheni sau cu alt "lubrifiant" incat  un asemenea dispozitiv - care sta in fisura datorita fortelor de frecare - n-ar putea sustine nici greutatea buclei cu care il asigurari ? (exagerez, dar ai prins ideea, nu ?)

Ei bine, aici intra in scena hexurile, care de cele mai multe ori iti pot oferi asigurari solide in toate aceste situatii in care n-ar functiona nimic altceva (cum sunt cele din fotografiile de mai jos).




Si trebuie sa recunoastem, noi romanii nu ne prea cataram pe granit sau pe gresie solida ca americanii, ci mai curand pe pereti de calcar framantat si plin de depuneri de calcit zgrumturos, sau din contra, lustruit sau modelat de apa in forme fanteziste, iar daca nu, ne cataram pe conglomeratul din Bucegi - pietre de rau cimentate intr-o matrice din gresie - care nici el nu prea ofera plasamente "ideale" pentru friend-uri.

Mai mult, datorita efectului de cama, de multe ori hexurile pot inlocui cu succes friend-urile in fisurile cu pereti aproape paraleli, daca acestea nu (mai) sunt disponibile sau trebuie "economisite" pentru continuarea traseului. Si care sunt aceia dintre noi care pot sa spuna ca au prea multe friend-uri ?!

In concluzie, pentru traseele pe care ne cataram noi romanii, avem nevoie de hexuri !

Acum, daca am lamurit aspectul utilitatii acestor protectii pasive, sa vedem  ce model ar fi mai potrivit dintre cele disponibile pe piata. Pana acum, eu am folosit trei modele de hex: mai intai niste Rockcentrics fabricate de Wild Country, apoi am avut cateva Metolius Curve Hexes si in final un set de Torque Nuts de la DMM pe care le folosesc si in prezent.

In timp am mai avut ocazia sa montez cateva hex-uri de la Black Diamond, care insa nu stateau prea bine in fisuri din cauza formei lor cu fete plane si care aveau cabluri (la fel ca nucile) si nu bucle din chinga cum as fi preferat eu si niste hex-uri de la CAMP, care in principiu sunt doar niste copii ale celor de la Wild Country, mai putin culorile (lipsa...) si calitatea (slaba...), asa ca nu voi discuta despre acestea.

Modelul Rockcentrics fabricat de Wild Country este foarte reusit, motiv pentru care este foarte raspandit, devenind oarecum standardul pentru hex-urile actuale (probabil ca forma acestor hex-uri este cea care iti vine automat in minte, daca te gandesti la aceasta categorie de protectii pasive).

Hexul Rockcentric are fete curbate, este bine proportionat, diferitele marimi sunt anodizate in culori care respecta acelasi cod folosit de Wild Country si de DMM pentru toate protectiile lor (active si pasive), iar fiecare marime este echipata cu o bucla din chinga Dyneema de 12 mm, colorata la fel ca si hex-ul respectiv.

Probabil ca citind descrierea de mai sus, deja ti-a venit in minte intrebarea: "dar daca sunt asa de bune, de ce ai renuntat la ele ?"

Ei bine, dintre cele sapte marimi cuprinse intr-un set (numerotate de la #3 la #9),  eu nu foloseam decat trei: # 6, 7 si 8 (rosu galben si albastru). Marimile mici erau acoperite de nucile DMM Wallnut pe care le preferam intotdeauna pentru aceste deschideri de fisuri, iar hexul #9 (violet) era mare cat un borcan (are cam 160 g) si nu-mi venea sa-l car cu mine prin trasee, mai ales ca facea zgomot ca o talanga. (Recent, Wild Country a inceput sa vanda si seturi de doar patru Rockcentrics, cele mai utile, cele de la #5 la #8).

O alta problema este ca buclele din Dyneema erau destul de lungi, probabil ca sa ai posibilitatea sa asiguri coarda direct in carabiniera hexului, fara o bucla suplimentara, iar protectiile atarnau mereu pana aproape de genunchi, lovindu-se intr-una de stanca si intre ele si incurcand miscarile.


Urmatoarele hexuri pe care le-am avut au fost niste Curve Hex de la Metolius (imaginea din stanga), pe care mi le-am cumparat de pe eBay. Acestea aveau o forma si niste dimensiuni foarte bune, dar aveam doar trei dintre marimile din set si nu aveam de unde sa mai cumpar si altele, pentru ca acest model american nu se prea gaseste in Europa.

Alte hibe ale acestor hex-uri erau: lipsa culorilor, care ar fi fost utile pentru alegerea rapida a diferitelor marimi si faptul ca erau echipate cu cabluri din otel sertizate, care de multe ori ingreunau pozitionarea lor in fisuri.

Dealtfel, dupa o vreme le-am taiat cablurile, am largit putin gaurile din corpul hexurilor si le-am echipat cu bucle din cordelina Dyneema de 6 mm (legate cu nod triplu pescaresc). In aceasta forma, le-am folosit cam doua sezoane si eram foarte incantat de proprietatile lor... pana cand am vazut la cineva un set din noile (la vremea aceea) Torque Nuts, fabricate de DMM.


Cu hexurile DMM Torque Nuts a fost "dragoste la prima vedere": imediat ce am avut ocazia, am mers la magazinul "Climbing Shop" si mi-am cumparat un set (in imaginea din dreapta), care de atunci s-a aflat pe hamul meu cam in toate traseele pe care le-am urcat pe calcar si pe conglomerat.

Fata de celelalte modele pe care le-am mai avut sau pe care le-am mai folosit inainte, aceste hexuri sunt "cu un cap mai sus".

Setul complet este compus din patru marimi numerotate de la #1 (verde) la #4 (albastru) - aceleasi patru despre care spuneam ca sunt cele mai utile, atunci cand vorbeam despre Rockcentrics.




Inca de la prima privire sunt evidente doua deosebiri majore intre aceste hexuri si celelalte modele de pe piata: forma sectiunii lor si caracteristicile buclei de asigurare.

Primul argument in favoarea sectiunii folosite pentru Torque Nuts este ca aceasta se bazeaza pe forma hexurilor Quadratic (imaginea din stanga), creatia genialului Hugh Banner, fondatorul firmei HB Equipment, acelasi care a inventat si indispensabilele nuci Offset, deci nu prea are cum sa nu fie buna...

Totusi, fata de hexul HB, sectiunea actuala a modelului fabricat de DMM a fost imbunatatita substantial, iar pentru corpul hexului se folosesc profile extrudate din aliaje din aluminiu mult mai rezistente, ceea ce a permis subtierea peretilor.

De asemenea, fetele hexurilor au fost curbate pentru sporirea capacitatii de impanare in fisuri in pozitia de cama, fetele laterale sunt taiate intr-un unghi (offset) care permite montarea in fisuri deschise, iar la partea superioara, bucla din chinga este ascunsa intr-un canal, pentru a fi protejata de contactul cu stanca. Datorita acestor caracteristici, modelul Torque Nut este deosebit de versatil.

In imaginile de mai jos sunt cateva amplasamente reale de asemenea hexuri, in care nu cred ca ar mai fi putut fi montate si alte tipuri de protectii (click pentru imaginea marita).


Torque Nut #3 in pozitie de cama intr-o fisura cu pereti aproape paraleli

Torque Nut #4 in pozitie de cama intr-o fisura orizontala

Torque Nut #2 in pozitie pasiva intr-o fisura larga cu pereti neregulati

Torque Nut #4 in pozitie transversala intr-o fisura cu pereti netezi si ondulati

Un alt argument in favoarea acestui model este felul ingenios in care sunt dimensionate Torque Nuts, ceea ce face ca intervalul acoperit de cele patru marimi sa fie simtitor mai mare decat cel al modelului pe care eu il consider imediat urmator in "ierarhie", Wild Country Rockcentrics.

Acest lucru este realizat prin majorarea dimensiunii maxime  (pe directie transversala) si prin intrepatrunderea dimensiunilor diferitelor marimi pentru a oferi cat mai multe posibilitati de montare, in timp ce la Rockcentrics, lungimea unui hex coincide cu latimea mai mare a marimii urmatoare.

(Desigur, in acest fel ai cate doua protectii disponibile pentru aceeasi deschidere de fisura, dar acest lucru nu te intereseaza atat de mult cand ai doar patru hexuri, mai curand ai vrea ca acestea sa poata fi montate in fisuri cat mai diferite).

 Pentru a da o reprezentare grafica acestor observatii, am desenat diagrama de mai jos, in care pentru fiecare marime de hex, punctele rosu si albastru sunt cele doua dimensiuni "normale" iar cel verde este lungimea hexului (in pozitie transversala).



Dupa cum spuneam mai sus, bucla de asigurare a acestui model de hex este si ea diferita: fiecare Torque Nut este echipat cu o bucla din chinga Dyneema de 8 mm care are dungi laterale de aceeasi culoare ca si hexul si care este dublata intr-un mod ingenios, astfel incat sa poata fi extinsa la nevoie, economisind astfel o bucla de asigurare. Mai mult, cusatura buclei este protejata impotriva abraziunii printr-o teaca din plastic termoretractabil, ceea ce constituie inca o dovada a atentiei fata de detalii a inginerilor de la DMM.

Trebuie sa fii constient insa, ca in conditiile in care bucla este extensibila, aceasta cusatura devine o problema: dupa ce ai montat hexul in fisura, daca vrei sa extinzi bucla trebuie sa ai intotdeauna grija sa prinzi carabiniera doar pe acea parte a ei pe care se afla cusatura (iar DMM avertizeaza ca este extrem de periculos sa asiguri in bucla "gresita"). Totusi, dupa cateva trasee, vei invata sa procedezi asa cum trebuie in mod automat, deci pericolul nu este chiar atat de mare...

O alta problema pe care am observat ca o genereaza aceasta posibilitate de extindere a buclei de asigurare (altminteri foarte utila...) este ca in timp, datorita manevrarilor repetate, chinga a inceput sa se scamoseze, frecarile au crescut si astfel a devenit din ce in ce mai greu sa trag de bucla pentru a o extinde.

Mai mult, am observat ca pentru secunzii mei devenise aproape imposibil sa dubleze chinga la loc dupa recuperarea hexului, acestia terminand mereu lungimea de coarda cu hexurile atarnand pe la gambe, trecute pe dupa gat sau innodate cumva, ca sa se mai scurteze, iar de regula, acest lucru ingreuna tranzitia in regrupare.

Din aceasta cauza, dupa vreo trei sezoane de folosire intensa, m-am hotarat sa-mi usurez viata si sa inlocuiesc buclele extensibile uzate cu bucle innodate din cordelina Dyneema de 6 mm (cea portocalie care se vede in pozele mele cu Torque Nuts de mai sus). Desigur, aceasta nu este o problema de fabricatie, pentru ca este normal ca materialele textile sa se uzeze mai repede decat piesele metalice.

Recent, am aflat ca firma DMM este constienta de acest aspect, motiv pentru care a organizat un serviciu de inlocuire (contra unei sume rezonabile) a buclelor din chinga cu care sunt echipate Torque Nuts si toate modelele lor de friend.

(La urma urmei, si papucilor de catarare le prelungim viata prin inlocuirea cauciucului uzat de pe talpa, iar acest lucru nu-i pare nimanui nefiresc !). Pentru noi romanii insa, la costul reparatiilor se adauga si cheltuielile postale, care sunt destul de mari, asa ca in aparenta nu prea avem ce face.

Din aceasta cauza, am discutat cu Viorel Ene, proprietarul magazinului Climbing Shop  din Bucuresti, unicul importator al produselor DMM din Romania  iar acesta m-a asigurat ca daca va avea solicitari, va colecta periodic protectiile DMM care au nevoie de "service" de la utilizatorii acestora pentru a le trimite la fabrica pentru reparatii sau pentru inlocuirea chingilor, tariful pentru acest serviciu urmand a fi stabilit si afisat pe site cat de curant. (Cu siguranta, hexurile mele vor face parte din primul lot, pentru ca imi cam lipseste chinga lor extensibila...).

Odata rezolvata aceasta problema - singura pe care o aveam cu acest model - nu cred ca mai exista niciun argument valid impotriva afirmatiei ca DMM Torque Nuts sunt cele mai bune hexuri de pe piata !

.

Premiere trad la Veliko Tarnovo (update II)

De Paste am mers din nou la Veliko, nerabdator sa continui dezvoltarea noii zone de trad din sectorul G al falezei Sv. Troitsa. Sambata am urcat singur la faleza mea, iar ceilalti s-au dus la escalada... Am urcat deasupra, am legat coarda de cateva clepsidre egalizate si am lucrat toata ziua la curatarea celor doua noi linii pe care le observarem cu vreo doua saptamani in urma.

Ca peste tot in sectorul G, pe primii metri de la baza falezei stanca este friabila, motiv pentru care am muncit cu un levier la dislocarea bolovanilor instabili (am umplut poteca de grohotis !), apoi am maturat pamantul de pe prize, pana cand traseele au devenit "catarabile".

Duminica am urcat din nou la faleza, de data asta impreuna cu Alin Alexa, care m-a ajutat cu "bagajele" (Hilti, acumulatori, echipament...) si am montat cate un top din cate doua spituri cu inel pentru noile trasee, apoi le-am mai curatat nitel in mansa, pana a venit vremea sa mergem la Tempo pentru "masa de Paste". Tot Alin a facut si poza de mai jos, in timp ce montam unul dintre topuri.



Luni a venit "ziua cea mare"! Dimineata am mers din nou in sectorul G impreuna cu Alin, hotarat sa urc cap pe noile linii. Pe post de incalzire, am urcat traseul cel mai din dreapta (care parea si cel mai usor), apoi l-am asigurat pe Alin, care a urcat "secund" recuperand protectiile.

Traseul se numeste "The Fossil Crack" pentru ca la vreo 5 m de sol am observat ceea ce parea un fragment de jumatate de metru dintr-un colt (de mamut ?) fosilizat. Dificultatea tehnica a traseului este cam F5c, inaltimea lui este de vreo 25 m, iar posibilitatile de asigurare sunt suficiente... dupa ce treci de primii sase metri de stanca friabila in care nu poate fi montata nicio protectie.

In continuare am urcat traseul Scorpion (6a+, 25 m), pe care, atunci cand l-am curatat (in urma cu o saptamana) n-am apucat sa-l urc cap pentru ca eram singur si nu avea cine sa ma asigure. Totusi, atunci am urcat traseul in mansa solo, prilej cu care am observat de ce protectii voi avea nevoie pentru ascensiune, asa ca am stiut ce sa-mi iau cu mine: cateva bucle pentru pietrele incastrate, niste DMM Torque Nuts #2, vreo doua nuci DMM Offset si... Big Bros #3, 4 si 5 !

Probabil ca de primul si de ultimul te-ai putea dispensa, dar inainte de crux ai nevoie de #4 (albastru) daca nu vrei sa risti o cadere destul de lunga si cam periculoasa. Nu stiu prea multi cataratori romani care sa aiba Big Bros, daca vrei neaparat sa urci traseul - pentru ca este foarte frumos si merita ! - da-mi un semn si ti le imprumut pe ale mele.

Numele traseului este scris la baza cu un Marker, iar intrarea in Fossil Crack se afla la vreo 5-6 m mai la dreapta.


Ultimul traseu urcat a fost "American Beauty" (6a+, 30 de metri), un traseu foarte frumos, care are insa aceeasi problema ca si celelalte: posibilitatile de asigurare din primii 5-6 m sunt foarte sarace. Pentru restul traseului insa, eu am gasit plasamente pentru vreo doua hex-uri, cateva friend-uri si cateva nuci, care au fost suficiente.

Traseul incepe la vreo 10 m de hornul care margineste spre dreapta zona cu trasee de escalada din sect.G si urmeaza un diedru destul de clar barat de un tavan care se trece pe fisura din dreapta. Surplomba aflata dupa tavan se poate depasi atat de stanga cat si pe dreapta, pe fisuri de dificultate similara, de la capatul caraora se poate ajunge cu usurinta la topul cu doua spituri cu inel.


Pentru moment, traseele din partea dreapta a sectorului G sunt doar trei (in peretele din stanga surplombei cu trasee de escalada am urcat 6 trasee de trad), dar cred ca am mai vazut cateva posibilitati, pe care le voi explora in lunile viitoare.

14 aprilie 2014

Nucile DMM Offset ? Indispensabile !

Pe masura ce aduni "kilometraj" pe traseele de catarare traditionala si acumulezi experienta in folosirea nucilor obisnuite (cum sunt DMM Wallnuts) vei dobandi si abilitatea de a descoperi rapid locurile potrivite pentru montarea acestora: fisurile care se ingusteaza  intr-un V evident, care au deschidere constanta in adancime si care nu au peretii prea denivelati, astfel incat nuca sa se intepeneasca in directia in care ar putea fi solicitata, iar suprafata de contact dintre corpul nucii si stanca sa fie cat mai mare.

Totusi, in acelasi timp, vei observa ca in aproape toate tipurile de roca pe care te cateri, numarul fisurilor "ostile", care sunt deschise spre exterior sau care sunt prea framantate pentru a primi o nuca obisnuita, este cel putin la fel de mare ca acela al fisurilor "prietenoase".

Probabil ca de la aceasta constatare a pornit si Hugh Banner, fondatorul firmei HB Climbing Equipment, atunci cand a inventat nucile Offset. La prima vedere, aceste nuci par niste aberatii geometrice: fetele lor formeaza intre ele unghiuri neobisnuite, nicio muchie nu este paralela cu alta, iar fetele lor principale sunt brazdate de cate un canal adanc.

Totusi, dupa ce le mai studiezi un pic - dar cel mai bine dupa ce incepi sa le folosesti - iti dai seama ca aceasta forma neregulata reprezinta o solutie absolut geniala pentru asigurarea in fisurile despre care vorbeam, cele deschise, framantate, cu forme neregulate, in care nu pot fi montate nucile obisnuite dar in care Offset-urile se potrivesc perfect.

Foarte repede, nucile HB Offset au devenit foarte cautate de cataratori, dar spre dezamagirea acestora, productia lor a incetat in 2005, odata cu inchiderea firmei HB. Din fericire, firma galeza DMM a cumparat modelul (impreuna cu matritele originale HB) si in 2008 a reintrodus in fabricatie aceste nuci, care acum sunt vandute sub numele Alloy Offset (dar chiar si in  cataloagele DMM li se mai spune inca HB Offsets...).

Cele cinci nuci care formeaza un set de DMM Alloy Offsets sunt forjate din aliaj de aluminiu (asta vrea sa zica "alloy"...), sunt numerotate de la 7 la 11 si sunt anodizate in culori care respecta acelasi cod folosit la Wallnuts (nucile de aceeasi culoare au dimensiuni apropiate), iar toate marimile au o rezistenta garantata de 12 kN.


De asemenea, inginerii de la DMM au adus si alte imbunatatiri modelului original HB: cablul este putin mai rigid si este protejat la partea superioara a nucii intr-o adancitura de forma semicirculara, iar marimile 10 si 11 au primit cateva gauri de usurare. (In imaginea de mai jos  poti vedea o nuca DMM Alloy Offset #10 alaturi de nuca de aceeasi marime fabricata de HB - o adevarata piesa de colectie pe care am avut norocul sa o gasesc intr-un traseu din Varassova, in Grecia).


Pentru ca citisem pe Internet numai lucruri bune despre nucile DMM Offset, prin 2009 mi-am comandat un set de la un magazin on-line din U.K. Cand le-am primit, n-as putea zice ca a fost chiar "dragoste la prima vedere", ba din contra, acestea erau atat de diferite de toate nucile pe care le folosisem pana atunci, incat ma cam indoiam de utilitatea lor.

Mai mult, dupa cateva trasee am observat ca le caram aproape degeaba dupa mine, pentru ca de cele mai multe ori cand aveam nevoie sa montez o nuca, nici nu ma uitam la Offset-uri, ci alegeam automat de pe ham vechile mele nuci Wallnuts, din care aveam aproape doua seturi. Cel mai probabil, acest reflex se datora obisnuintei mele de a cauta din priviri doar plasamente potrivite pentru nucile "standard", ignorand toate celelalte posibilitati.

Dupa o vreme am inceput sa descopar ca noile nuci puteau sa fie montate in fisuri pe care in mod normal nu le-as fi considerat adecvate, iar dupa inca vreo cateva trasee am observat ca intindeam mana in mod automat dupa carabiniera cu Offsets de fiecare data cand trebuia sa pun o nuca intr-o fisura cam neregulata sau care avea o usoara deschidere, dar in care - inainte de Offsets... - as fi montat un Wallnut "pentru cateva miscari, pana gasesc ceva mai bun".

In fotografiile de mai jos sunt cateva exemple de cazuri in care nucile Wallnut nu au suficienta suprafata de contact sau pur si simplu nu stau in fisurile in care o nuca Offset se aseaza perfect. (Click pentru imaginile marite).




Singurul "defect" pe care l-am gasit nucilor Offset este ca nu sunt decat cinci intr-un set... Totusi, am observat ca pentru dimensiunile de fisuri mai mari decat #11 sunt eficiente si nucile Wallnuts de marime corespunzatoare montate transversal (la acest model, fetele laterale sunt offset si sunt destul de mari pentru a oferi o suprafata de contact cu stanca suficienta).

De asemenea, dimensiunile lor sunt alese astfel incat marimile succesive sa poata fi montate cam in aceeasi deschidere de fisura, cea mare normal, iar cea mai mica transversal, astfel incat, daca ai din nou nevoie de aceeasi nuca pe care ai montat-o mai jos, sa mai ai inca una pe ham pe care sa o poti folosi. Pentru exemplul din fotografia de mai jos am folosit marimile 9 (cea rosie) si 10.


Pentru marimile mai mici decat #7, DMM fabrica un alt model de nuci, numit Brass Offsets, pentru care se foloseste bronz siliconic si la care cablul (din inox) este lipit cu argint in corpul nucii.

Aceste nuci - care se incadreaza mai curand in categoria "micro" - se fabrica in sase marimi, dintre care marimile de la 2 la 6, care rezista 5, 5, 7, 7, respectiv 10 kN pot fi folosite si in catararea libera. Dintre acestea, in rocile mai slabe, cum este calcarul, eu folosesc doar marimile 4, 5 si 6, (care sunt mai rezistente si au o suprafata de contact cu peretii fisurii ceva mai mare) si de multe ori acestea m-au salvat din situatii destul de... sa zicem tensionate, in care nu as fi putut folosi nicio alta protectie.


Dupa ce am descoperit acest model revolutionar, n-a trecut mult pana cand am inceput sa consider ca n-am destule nuci Offset, asa ca mi-am mai cumparat inca un set de Alloy, unul de Brass si cele doua marimi mai mari de Peenuts (un alt model de nuca micro offset produs de DMM), iar acum mi-e greu sa cred ca as putea sa intru intr-un traseu de trad (cu atat mai mult pe calcar sau pe conglomerat) fara sa am pe ham macar o parte dintre acestea.

(De exemplu, la premiera liniei Bat Crack, din sectorul G al falezei Sv. Troitsa de la Veliko Tarnovo, in cei 35 m ai traseului am montat opt Alloy Offset, doua Brass Offset, un hex DMM Torque Nut si un singur friend.)

Pe scurt, consider ca nucile DMM Offset ii sunt indispensabile fiecarui catarator care practica stilul traditional, dar se poate sa ai nevoie de o perioada de acomodare cu forma lor neobisnuita si cu felul in care aceasta se potriveste in fisuri. Totusi, odata depasita aceasta etapa, vei descoperi posibilitati de asigurare nabanuite inainte, iar siguranta ta se va imbunatati radical datorita nivelul de protectie pe care il vei obtine prin folosirea acestui model de nuci. Probabil ca dupa o vreme, te vei intreba ca si mine: "cum am putut sa ma catar fara Offset-uri pana acum ?"

Intre timp am vandut dublurile nucilor Wallnuts (cate nuci as putea sa car in traseu ?!), iar acum rack-ul meu de nuci este cel din fotografia de mai jos. (Pentru a deosebi mai usor cele doua modele de baza si pentru a le organiza mai repede in regrupari, fiecare pe carabinierele lor, am inlocuit tecile din plastic termoretractabil transparent montate din fabrica peste zona sertizarii cablului cu altele colorate: rosu pentru Offsets si albastru pentru Wallnuts).


In Romania, toate aceste modele de nuci pot fi cumparate de la magazinul Climbing Shop din Bucuresti, unicul importator de produse DMM Wales de la noi.

De foarte multe ori, de regula in traseele pe calcar si pe conglomerat, pe langa (o parte dintre) aceste nuci, mai folosesc si un set de hex-uri DMM Torque Nuts, dar despre acestea vom discuta in articolul urmator.

10 aprilie 2014

DMM Wallnuts, probabil cele mai bune nuci din lume!

Primele mele nuci au fost patru "Gemini" (un set !) fabricate in DDR, pe care le-am cumparat prin 1986 de la niste cataratori nemti intalniti in Costila. Erau cam rudimentare - niste trunchiuri de piramida din aluminiu cu cate doua gauri prin care trebuia sa-ti legi singur niste bucle de cordelina - dar erau nuci "de firma" si le-am folosit cu mandrie si incredere prin mai toate traseele pe care le-am urcat in urmatorii ani (desigur, alaturi de celelalte nuci pe care mi le "fabricasem" singur intr-un garaj, din bucati de aluminiu pilite si gaurite).

De atunci (dar mai ales in ultimii zece ani) am folosit nuci fabricate de Kong, Cassin, Camp, Rock Empire, Wild Country si Black Diamond, pe care le-am tot schimbat in cautarea unui model care sa ma satisfaca pe deplin.

La unele nu-mi placeau unghiurile sau dimensiunile, la altele cablul era prea flexibil sau prea rigid, unele nuci nu erau colorate si imi era greu sa aleg rapid marimea necesara doar apreciind-o din priviri...

In cele din urma, acum vreo sapte ani am cumparat dintr-un magazin din Sofia (pe vremea aceea, in Romania inca nu importa nimeni asa ceva) un set de Wallnuts, fabricate de firma galeza DMM. Asa am descoperit "nucile perfecte", care de atunci au fost nelipsite de pe hamul meu in toate traseele de trad pe care le-am parcurs (in fotografia alaturata - Varassova, Grecia 2008 - nucile erau inca destul de noi, acum culoarea lor este ceva mai stearsa...).

Un set complet de DMM Wallnuts
Un set complet de nuci Wallnuts cuprinde 11 marimi care sunt anodizate in culori diferite pentru a facilita alegerea lor si care acopera dimensiuni de fisuri de la 7 la 37 mm. Marimile de la 1 la 3 sunt garantate pentru 7, 9 si respectiv 11 kN, iar toate celelalte rezista la forte de 12 kN, adica suficient pentru a opri orice cadere din catararea libera (desigur, cu conditia sa fie montate corect, in roca solida). Marimile de la 1 la 6 au sectiune plina, in timp ce marimile de la 7 la 11 sunt confectionate din profile extrudate care sunt foarte usoare si rezistente.

Totusi, trebuie sa recunoastem ca aceste caracteristici sunt destul de frecvente si la modelele celorlalti fabricanti, insa ceea ce departajeaza net Wallnuts de toate celelalte nuci de pe piata este geometria lor foarte elaborata. In plus, dupa ce folosesti modelul de cateva ori incepi sa observi si alte detalii subtile care le ofera acestor nuci versatilitate, stabilitate si usurinta si rapiditate in montare.

Multe modele de nuci au fete curbate (de fapt acesta este standardul actual), dar la Wallnuts exista in plus cate un canal cilindric pe fiecare dintre cele doua fete principale ale corpului nucii (imaginea din dreapta).

Utilitatea acestui detaliu constructiv devine evidenta in fisurile cu forme neregulate din calcar sau din conglomerat, unde odata ce ai potrivit acest canal peste o proeminenta de pe peretele fisurii, nuca devine mult mai putin sensibila la miscarile corzii sau la tractiunea spre exteriorul fisurii.

(Un asemenea canal exista si la nucile italienilor de la Climbing Technology, dar prin felul in care este frezat, acesta devine mai mult un detaliu cosmetic, decat unul functional, iar dupa parerea mea singurul lui efect este reducerea - nedorita ! - a suprafetei de contact a nucii cu peretii fisurii).

Am convingerea ca in cazul nucilor, fiecare detaliu conteaza: curbura fetelor, unghiurile, anumite muchii ingrosate, pozitia gaurilor pentru cablu, aliajul din care sunt confectionate etc. iar la Wallnuts, toate acestea sunt atent proiectate. Spun asta pentru ca nu stiu cum se face, dar geometria nucilor Wallnuts este intotdeauna foarte potrivita cu formele fisurilor pe care le intalnesc in traseele pe care ma catar, in timp ce alte modele nu par sa functioneze la fel de bine.

De exemplu, mai demult am avut si un set de Stoppers de la Black Diamond - modelul preferat de majoritatea cataratorilor americani - si nu mi-a placut absolut deloc cum stateau in fisuri. M-am gandit ca au fost concepute mai mult pentru granitul american si ca nu se potrivesc pentru stanca de la noi si in final le-am vandut, dar acum cred ca pur si simplu era ceva in neregula cu design-ul lor, din moment ce nucile Wallnuts au functionat fara cusur indiferent de tipul de roca in care le-am montat: granitul din falezele marine din Cornwall, U.K., gneiss-ul din Valle del Orco, in Italia, calcarul din Grecia, Bulgaria sau Romania sau conglomeratul din Bucegi.

Detaliile subtile ale sectiunii fac toata diferenta.
De la stanga la dreapta o nuca Wild Country Rock, un DMM Wallnut si un Black Diamond Stopper

Fetele laterale ale nucilor Wallnuts sunt plane, dar formeaza  intre ele un unghi de cateva grade (sunt "offset", adica sectiunea transversala a nucii este trapezoidala), ceea ce inseamna ca nuca poate fi folosita in siguranta in pozitie laterala in fisuri care se deschid usor spre exterior.

O alta caracteristica benefica a acestor nuci este ca fetele principale sunt mai late decat cele laterale ceea ce permite montarea lor in fisuri (sau alveole) care se deschid spre interior, prin introducerea nucii in pozitie normala, rotirea ei cu 90 de grade in interiorul amplasamentului si impanarea ei in pozitie transversala.

Acest detaliu poate parea nesemnificativ, dar incearca sa faci asta cu o nuca "Rock on Wire" de la Wild Country (cea din stanga din imaginea alaturata), care are sectiunea aproape patrata, si mai vorbim dupa aceea.

In plus, felul ingenios in care au fost alese dimensiunile nucilor face ca intr-un set sa ai cate doua nuci care se pot monta in aceeasi dimensiune de fisura: una in pozitie normala si una transversal. De exemplu, latimea nucii #5 (pozitia transversala) este egala cu grosimea nucii #7 (pozitia normala) si la fel stau lucrurile si pentru marimile 6 si 8, 7 si 9, 8 si 10 si 9 si 11, iar aceasta caracteristica reprezinta un avantaj enorm atunci cand ai montat deja mai jos nuca de care ai avea mare nevoie in pozitia actuala si trebuie sa te descurci cu ce ti-a mai ramas pe ham.

Una peste alta, concluzia este ca dintre toate nucile pe care le-am folosit pana acum, modelul Wallnuts de la DMM este cel mai aproape de perfectiune, asa ca, daca ar fi sa-ti cumperi doar un singur set de nuci, parerea mea este ca ar trebui sa le alegi pe acestea (si aceasta a fost recomandarea pe care le-am facut-o tuturor participantilor de la cursurile mele de catarare traditionala).

Si aici ajungem la alta problema spinoasa: de unde sa-ti procuri nucile Wallnuts ?

Pana acum vreo doi ani ti-as fi spus sa ti le comanzi de la magazinele on-line din Anglia, dar in ultimul timp, taxele postale au crescut foarte mult (in bani romanesti, undeva intre 80 si 120 lei pentru un colet de pana la 2 kg) si nu mai merita.

In prezent, cea mai buna solutie este sa apelezi la Climbing Shop, unicul importator de echipament DMM din Romania, care are si un magazin on-line cu niste conditii de livrare prin curier foarte avantajoase.

Daca vei considera ca pe langa Wallnuts mai ai nevoie de inca un set de nuci (iar asta o sa se intample oricum mai devreme sau mai tarziu), sfatul meu este ca acestea sa fie Alloy Offsets, tot de la DMM, dar despre acestea iti voi povesti in articolul urmator.



La final, vreau sa clarific un lucru: cu ajutorul magazinului Climbing Shop, firma DMM ma sponsorizeaza cu anumite piese de echipament pentru promovarea brandului si ma bucur pentru oportunitatea asta, pentru ca folosesc de multa vreme echipament fabricat de ei, iar pana acum am recomandat echipamentul de la DMM tuturor celor care mi-au cerut sfatul (participantii de la cursurile mele de trad stiu asta).

Totusi, daca anumite "reviews" vor parea prea elogioase, trebuie sa stiti ca asta nu se va datora unor obligatii pe care le-as avea fata de sponsor, ci convingerilor mele ca echipamentul respectiv chiar este excelent si merita sa fie recomandat tuturor celor care vor sa foloseasca materiale de calitate.

In cazul de fata, nucile Wallnuts nici macar nu mi-au fost furnizate de catre DMM, ci, asa cum am zis deja, le-am cumparat din banii mei acum sapte ani, le folosesc continuu de atunci si am scris despre ele pentru ca intr-adevar sunt convins ca sunt cele mai bune nuci din lume.

08 aprilie 2014

Alegerea echipamentului de catarare traditionala

Atunci cand incepi sa-ti alcatuiesti un "rack" pentru catararea cu protectii mobile, te confrunti cu o problema greu de rezolvat: cum sa alegi exact ceea ce ai nevoie dintre toate modelele existente pe piata ?!

Echipamentul meu pentru catararea libera traditionala (cu protectii mobile)

Calea logica ar fi sa te gandesti la particularitatile rocii pe care te cateri cel mai frecvent (formele si dimensiunile fisurilor, relieful si rugozitatea peretilor acestora etc.) si la tipul de trasee in care vei folosi echipamentul, iar in functie de acestea sa faci o alegere judicioasa a tipurilor si modelelor de protectii care sunt cel mai adecvate, in functie de caracteristicile lor functionale, de proprietatile materialelor din care sunt confectionate, de geometria acestora sau dupa alte asemenea criterii.

Ei bine, in stadiul in care te afli aceasta abordare nu functioneaza, pentru ca deocamdata nu ai destula experienta pentru o asemenea alegere "stiintifica". Poate mai tarziu, dupa ce vei acumula "kilometraj" pe trasee trad, vei avea nevoie doar de o privire in sus spre lungimea de coarda care urmeaza pentru a sti de ce protectii vei avea nevoie, dar acum trebuie sa gasesti alta metoda.

O alta cale, probabil cea mai dificila (si cam absurda...) este cea a incercarilor succesive: cumperi niste protectii pentru cate un "test drive" de cateva trasee, le vinzi in pierdere, cumperi altele, le incerci, le vinzi in pierdere... si tot asa pana cand te saturi sa arunci banii pe fereastra sau pana cand gasesti protectiile care sa te satisfaca pe deplin.

Acesta este un proces frustrant, costisitor si indelungat prin care (din lipsa de informatii) am trecut si eu, nu neaparat pentru ca echipamentul cumparat era de proasta calitate sau nefunctional (toate erau produse "de firma"), ci pur si simplu pantru ca nu erau exact ce vroiam eu.

Desigur, aceste cicluri de cumparare-incercare-vanzare ar putea fi evitate incercand diferite tipuri de protectii pe care le folosesc prietenii tai cataratori de trad, pentru ca atunci cand cumperi ceva sa o faci in cunostinta de cauza, dar... sa fim seriosi, cati cataratori de trad cunosti ? Si cat de bune sau cat de potrivite sunt protectiile pe care le folosesc ei pentru traseele in care te cateri tu ?

Nici chiar cautarea pe Internet a recomandarilor si informatiilor despre modelele de protectii care te intereseaza nu rezolva problema alegerii echipamentului, desi in aparenta aceasta este o solutie "la mintea cocosului". Chiar daca vei gasi "reviews" scrise de cataratori cunoscuti (si nu de cine stie ce pusti anonim care vrea doar sa se laude cu noul lui set de friend-uri pe care nici nu a apucat sa-l foloseasca), acestea au o mare problema: recomandarile sunt specifice tipurilor de roca si de trasee pe care se catara respectivul referent.

In aceste conditii, protectiile laudate de un catarator de big-wall din Yosemite sau de un specialist al catararii pe fisurile din gresia din Indian Creek ar putea sa nu fie deloc adecvate traseelor "clasice" din Piatra Craiului pe care vrei tu sa le folosesti.

Daca ai un buget restrans, o alta abordare ar fi sa alegi protectiile de care ai nevoie pe criteriul pretului cel mai mic. Totusi, daca vei cumpara protectii de calitate indoielnica pentru ca sunt mai ieftine, s-ar putea sa te descurci cu ele o vreme, dar pe termen lung vei ajunge sa cheltuiesti mai mult, pentru ca mai devreme sau mai tarziu vei simti nevoia sa le inlocuiesti cu echipament mai performant, mai usor sau mai sigur.



Pentru a veni in ajutorul cataratorilor care vor sa-si cumpere echipamentul necesar practicarii stilului traditional, m-am hotarat sa scriu in acest blog cu (o oarecare) regularitate parerile mele despre anumite piese de echipament pe care le folosesc si sa fac recomandari in legatura cu procurarea lor.

Poate ca cititorii ma vor considera demn de incredere. Daca nu, asta este, voi mai adauga niste argumente inutile la multimea celor existente deja pe internet, cu speranta ca acestea vor da cuiva de gandit...

Totusi, te rog sa tii cont ca ma catar de mai bine de treizeci de ani (ultimii cinci aproape numai trad - in Romania, dar si in Anglia, Italia Grecia si Bulgaria), timp in care am urcat cateva sute de trasee de catarare traditionala (dintre care cateva zeci in premiera) si am folosit mai toate modelele "cutting edge" de protectii mobile, astfel incat am dobandit o oarecare pricepere in aprecierea caracteristicilor lor constructive si functionalitatii lor.

De asemenea, de mai multi ani fac eforturi sa promovez stilul de catarare traditional, motiv pentru care am scris (si publicat on-line) un manual de catarare traditionala curata (cu protectii mobile), in care vei gasi cam toata "teoria" de care ai nevoie pentru a practica acest stil. Totusi, pentru ca am considerat ca doar teoria nu este suficienta, organizez periodic cursuri practice de catarare traditionala.

Un alt argument in favoarea credibilitatii mele este ca eu si tu ne cataram cam prin aceleasi zone, pe calcar sau pe conglomerat, cu rare iesiri spre alte locuri mai indepartate, in care exista alte tipuri de roci, deci in principiu vei avea nevoie de echipament similar celui pe care il folosesc si eu.

Primul articol din aceasta serie, in care voi scrie despre nucile mele preferate, DMM Wallnuts, va fi publicat la inceputul saptamanii viitoare. In urmatoarele articole voi scrie despre alte nuci pe care le consider indispensabile, DMM Offsets, iar apoi despre hex-urile Torque Nuts pe care le folosesc in mai toate traseele pe calcar.

Vor urma reviews despre diferite tipuri de friend-uri, alte protectii mai "exotice", diferite tipuri de carabiniere si altele, asa ca daca te intereseaza subiectul, adauga site-ul la "favorites" si viziteaza-l din cand in cand. De asemenea, poti sa adaugi comentarii in care sa ne spui parerea ta despre echipamentul in discutie sau sa-mi ceri sfaturi in legatura cu alegerea echipamentului.

06 aprilie 2014

Premiere trad la Veliko Tarnovo (update)

In week-end prognoza meteo era destul de sumbra, iar asta i-a speriat pe prietenii mei cataratori, asa ca am plecat singur la Veliko Tarnovo... Ghinionul lor ! Vremea a fost excelenta, cu soare si temperaturi numai bune pentru catarare.

Sambata am mers din nou in sectorul G (in dreapta manastirii Sveta Troitsa), unde mai observasem niste posibilitati de noi linii de trad: varianta directa a traseului Thunderbolt (cu iesire prin dreapta tavanului) si un traseu nou pe o fisura larga aflata la vreo treizeci de metri in dreapta sectorului cu traseele de escalada sportiva.

Dupa ce am montat un top provizoriu din cateva nuci egalizate, am coborat pe "Thunderbolt Direct" sa aflu daca ceea ce am vazut de jos este "catarabil", sa disloc bolovanii instabili si sa mai dau o perie pe ici, pe colo, apoi am urcat linia in mansa solo (asigurat pe coarda fixa cu un Minitraxion dublat cu un Basic). Linia nu numai ca este posibila, dar este si foarte frumoasa, cred ca are cam F 6b si abia astept sa o urc cap.

In continuare, am reusit (cu greu...) sa gasesc iesirea fisurii din partea dreapta a sectorului G si am montat o coarda fixa de la un copac, pentru curatarea traseului.

Dupa ce am daramat vreo cateva roabe de bolovani din partea inferioara a traseului (din pacate, in tot sectorul G partea de jos a falezei este destul de friabila...) si dupa ce am curatat pamantul din fisuri si lichenii de pe prize, a venit vremea sa ma si catar (din nou in mansa solo).

Ei bine, noul traseu - o fisura larga, cu cateva pasaje surplombate, care pun niste probleme tehnice foarte frumoase, atat din punct de vedere al catararii (undeva pe la 6a+/6b), cat si al montarii asigurarilor - este ex-ce-lent !!! Singurul lui defect este ca se termina prea repede, dupa doar 25 m...

Pentru ca in timpul curatarii pamantului si pietrelor dislocate am pus pe fuga cel putin zece scorpioni, noul traseu se numeste... Scorpion (poza din dreapta).

Duminica am luat si Hilti-ul cu mine si am montat topuri (cate un un spit de 12 mm cu inel si o ancora chimica) pentru noile trasee, apoi am mai facut cateva manse solo, inarmat cu o perie pentru pamantul si lichenii de pe prize si cu o cheie de nuci pentru curatarea amplasamentelor protectiilor. Acum traseele sunt gata pentru prima ascensiune, tot ce a mai ramas de facut este sa ma intorc impreuna cu un prieten care sa ma fileze si sa ma bucur de catarare !

Topo-ul actualizat al noilor trasee de trad din sectorul G al falezei Sv. Troitsa, Veliko Tarnovo (click pentru imaginea marita)

22 martie 2014

Premiere trad la Veliko Tarnovo

Profitand de vremea neobisnuit de calda din februarie si martie, am inceput dezvoltarea unei zone de catarare trad aflata imediat in stanga surplombei pe care sunt traseele de escalada din sectorul G al falezei Sveta Troitsa din Veliko Tarnovo. Pentru moment, pe peretele respectiv sunt cinci trasee de catarare traditionala cu dificultati intre F 5c si 6b, dar si pe restul falezei din dreapta manastirii exista potential pentru asemenea linii, asa ca... mi-am gasit o jucarie noua !

Accesul la trasee este foarte simplu: din parcare se continua pe drumul asfaltat, dincolo de bariera, apoi de la izvorul aflat in apropierea portii manastirii se urca spre dreapta, pe o poteca marcata, care dupa un scurt urcus prin padure ajunge la baza peretelui, pe unde continua (oarecum pe curba de nivel) pana la capatul falezei.


Toate traseele se desfasoara pe linii logice (in general pe diedre sau fisuri clare), au cca. 35 m inaltime (este necesara o coarda de 70 m !) si au topuri cu cate doua spituri cu inel sau cu lant. Asigurarea se face integral cu protectii mobile (eu am folosit DMM Wallnuts, Torque Nuts si Alloy Offsets, un set de Metolius Master Cams si Wild Country Helium Friends marimile #2 - 4 )

Datorita rocii friabile din prima treime a peretelui si a pamantului si vegetatiei din fisuri, inainte de prima ascensiune a fost necesar sa curat traseele de sus in jos, in rapel (cateva zile de munca !), dar acum catararea pe liniile respective este mult mai placuta si mai sigura, pentru ca pericolul de rupere a prizelor din zona inferioara a traseelor este mult mai mic, iar protectiile se monteaza mai usor in fisurile gata curatate.


1) Thunderbolt (6a+) - Traseul incepe pe un diedru usor friabil iar dupa trecerea unei surplombe urmareste fisurile care duc sub un mare tavan. Dupa traversarea la stanga pe sub tavan se urmeaza un diedru pana la top. Pe prima jumatate a traseului ar putea fi utile mai multe hex-uri mari.

2) The Dirty Crack (5c, poate 6a ?) - O fisura continua usor inclinata spre stanga, la inceputul careia se afla un copac crescut direct din fisura. Atentie, roca este putin cam friabila atat la inceputul traseului cat si in cateva pasaje de pe parcursul lui.

3) Honey Hunter (6b) - Dupa intrarea usor friabila (dar care ofera totusi plasamente bune pentru cateva nuci) se urmeaza un horn ingust, apoi un sistem de fisuri paralele pana la top. In treimea superioara a traseului pe fisura din dreapta se afla un cuib de albine salbatice, dar acesta se ocoleste prin stanga, iar pana acum, albinele nu s-au dovedit agresive.

4) Bat Crack (6a+) - Traseul urmeaza o succesiune de fisuri si diedre verticale care ofera cateva pasaje tehnice foarte frumoase, cu plasamente foarte bune pentru nuci DMM Offset (eu am folosit doua seturi...). De asemenea, in portiunea de la inceput ar putea fi utile cateva nuci micro.

5) Red Head (6a) - Dupa parcurgerea unui diedru usor surplombat se urmeaza pana la top o fisura continua care permite catararea cu chei de maini si de picioare. (Traseul se numeste Red Head dupa culoarea pe care o avea scalpul meu dupa ce m-am ridicat cu capul direct intr-un colt ascutit atunci cand curatam traseul - tocmai atunci cand mi-am uitat casca in masina...)



In februarie am urcat in premiera inca un traseu de trad foarte frumos in sectorul E, care se numeste Pickpocket (6a+, 25 m). Linia incepe in stanga traseului Strashnia, pe care mai sus il traverseaza pana la un top cu un spit si o ancora chimica din traseul Iskushenie (sau se poate continua pe fisura din Strashnia 6b+, dar aceasta este echipata cu ancore)

De asemenea, am fost curios sa vad ce se ascunde sub iedera de pe diedrul de langa gardul manastirii (sectorul F, Sv. Troitsa, Veliko) si am descoperit un nou traseu de trad: Lazarus (6a), care desi are doar 15 m, ofera cateva pasaje foarte interesante. (Pentru coborare se foloseste regruparea tr. Sv Ap. Pavel aflata ceva mai sus, in stanga)




Tot in primavara asta timpurie am "recidivat" si la Tabatchka, unde am urcat cu protectii mobile inca doua trasee noi (care se adauga celor doua trasee trad pe care le-am urcat in mai 2011).

Cele doua linii sunt pe o faleza aflata la cateva sute de metri in stanga zonei in care sunt cele mai multe dintre traseele de escalada, sunt destul de scurte (cca. 15 m), dar sunt foarte frumoase. (Coborarea se face de la o bucla cu maillon legata pe dupa un copacel.)


17 noiembrie 2013

Calea razboinicului stancii
antrenament mental pentru cataratori


Verticon Alpinism Industrial SRL a tiparit editia in limba romana a manualului de antrenament mental pentru cățărători "The Rock Warrior’s Way" de Arno Ilgner. Traducerea a fost facuta de Laurentiu Anghel cu ajutorul Roxanei Anghel, iar grafica si tehnoredactarea au fost realizate de Florin Maximciuc.

Titlul romanesc al cartii este “Calea razboinicului stancii – Antrenament mental pentru cataratori” (ISBN 978-973-0-15678-2), lucrarea are 220 de pagini, coperti din carton 300 g/mp (policromie, plastifiate) si a fost tiparita intr-un tiraj de 500 de exemplare, in format A5 (148 x 210 mm), pe hartie de 80 g/mp. Cartea cuprinde si treizeci de fotografii alb/negru care, la fel ca si fotografia de pe coperta, ne-au fost puse la dispozitie de catre autor.

In Bucuresti, cartea poate fi cumparata la pretul de 32 lei de la salile de catarare Vertical Spirit (Baicului), Fabrica de catarat si Carpatic (Sema) si de la magazinele Montrek si Himalaya sau direct de la Verticon SRL (0726 202.355 - Laurentiu Anghel). Cartea va fi vanduta si prin intermediul unor magazine cu echipament de catarare si al unor sali de escalada din alte orase (deocamdata doar in Brasov, Sfantu Gheorghe si Cluj).

Cei care locuiesc in alte localitati pot comanda cartea completand formularul din pagina Calea razboinicului stancii, iar coletele vor fi trimise prin Posta Romana cu plata ramburs. (Expediera lor se va face o data sau de doua ori pe saptamana, in functie de numarul de comenzi primite).

Pentru o comanda de pana la patru carti, cumparatorul va achita toate taxele postale pe care le implica expedierea comenzii. Informativ, valoarea rambursului pentru o carte este de 43 lei (32 lei + 11 lei cheltuieli de expediere) iar pentru doua carti este de 80 lei (2 x 32 lei + 16 lei cheltuieli postale). Pentru comenzi de minimum 5 carti, expedierea se va face gratuit.




Vizitati pagina noastra de Facebook
pentru a afla mai multe detalii si noutati
despre programul "Calea razboinicului stancii"
si nu uitati sa apasati butonul "Like".

21 iulie 2013

Catarare in cheile Folea, jud. VL

Cum se ajunge in chei ?


Accesul in cheile Folea este destul de simplu: de la Baile Olanesti se urmeaza drumul forestier care urca pe langa raul Olanesti si dupa cca. 16 km se ajunge in cheile Folea (cu conditia ca la fiecare bifurcatie a drumului sa o iei la stanga, altfel nu se stie pe unde te prinde noaptea...).

Starea drumului forestier este "la noroc": uneori ai putea urca si cu un Trabant, alteori este bine sa ai o masina echipata cu un scut sub baia de ulei, eventual cu o garda la sol ceva mai mare, iar dupa o perioada de ploi abundente ai putea avea nevoie de un 4x4... Dar indiferent de cat de greu ajungi acolo, eu consider ca merita efortul! (Mai ales atunci cand in oras fierbe asfaltul, iar in chei simti nevoia sa mai pui un "polar"...)

Traseele mele din cheile Folea


Din 2007, cand am ajuns prima data in cheile Folea si pana in prezent, am deschis in zona douazeci de trasee de catarare noi: patru de escalada sportiva cu dificultati intre F6c si 7a si saisprezece de catarare cu protectii mobile. (Informatiile detaliate despre toate aceste trasee au eticheta Cheile Folea).

Cele mai multe dintre noile trasee (care nu sunt mentionate in topo-ul existent) sunt grupate in doua zone distincte:

- peretele Odiseea, primul perete care se vede pe partea dreapta la intrarea in chei dinspre Baile Olanesti. Initial, pe acest perete am echipat doua trasee de escalada sportiva de cate doua lungimi de 35 m (prima lungime de coarda a fiecarui traseu are doar 6a+ si poate fi parcursa si cu protectii mobile, iar a doua lungime are 7a), iar mai tarziu am curatat si am urcat in premiera sase linii de trad de o singura lungime de coarda, pe care le-am echipate cu topuri cu cate doua spituri cu inel.


- sectorul Zodiac, peretele aflat sub tavanul imens de pe partea stanga a drumului, pe cealalta parte a raului, cu cca. 50 m inainte de a ajunge la locul de campare din chei. In acest sector am deschis sase trasee de trad (care se termina la topurile cu spituri cu inel montate sub tavan) si un traseu de escalada foarte frumos, Gecko (6c, 25 m).


- alte cateva trasee se afla in apropierea zonei de campare: la 10 m in stanga vetrei de foc am echipat un traseu de escalada de 6c+ numit "Plimbare prin parc", iar la cca. 30 m in dreapta am urcat o linie de trad de 6b+, 45 m numita Scorpio (probabil cel mai dificil dintre traseele mele "curate" din Folea). Ceva mai jos se afla "Hornul spalat", un fel de canion cu stanca lustruita de apa pe care se poate face coborarea in rapel la terminarea traseelor de pe partea stanga a cheilor si pe care l-am urcat de doua ori folosind asigurari cu protectii mobile: prima data ca sa ajung in zona superioara a peretelui Odiseea pentru curatarea si echiparea traseelor de escalada de acolo, iar a doua oara pentru ca prima ascensiune mi s-a parut foarte interesanta.




Intrarea in "Hornul spalat"

Celelalte trasee din Folea


Primele trasee din chei au fost "pitonate" prin anii '70 -'80 de catre cataratorii din Valcea. Pe doua dintre acestea, Scara melcisorilor si Fisura paltinului m-am catarat cu protectii mobile si mi s-au parut foarte interesante (in grota finala din Sc. M. am montat un top cu spituri, am curatat traseul si am mai scos din pitoanele ruginite...)



La inceputul anilor 2000 au mai fost echipate cateva trasee de escalada, iar in 2005, in chei s-a desfasurat o intalnire de amenajare a traseelor de escalada, care a avut ca rezultat echiparea unor linii de mica dificultate pe un perete de pe malul drept al raului, care a fost botezat "Explorer" (am urcat mai mult de jumatate dintre aceste "trasee de escalada" fara sa folosesc spiturile ci doar bucle prin clepsidre si ocazional cate o nuca sau un hex...) si intr-o zona cam friabila aflata pe versantul opus al cheilor, numita "Nasul". De asemenea, la intararea in chei au fost echipate - eu consider ca in mod inutil - cateva "trasee" pe un bolovan de bouldering (poate "high-ball", dar crux-urile se afla in primii cativa metri ai problemelor, asa ca mie nu mi s-au parut prea expuse).

Peretele "Explorere"

Zona "Nasului" - trasee usoare, dar neinteresante si cu roca friabila