24 august 2009

Trasee cu protectii mobile (trad) in Cheile Folea


Dupa trei sau patru iesiri in cheile Folea, am terminat curatarea traseelor de trad din sectorul "Odyssey" (peretele de vis-a-vis a fost botezat "Explorer" asa ca numele a venit de la sine...) si am urcat integral cu protectii mobile cam toate variantele posibile. Liniile traseelor - atat de trad cat si de escalada - sunt cele din fotografia de mai jos (click pentru imaginea marita):

Penelopa (escalada): 2 l.c. (6a+, 35 m  / 7a, 30 m)
Prima lungime poate fi urcata ca traseu independent, pana la regruparea cu doua ancore chimice aflata pe pragul de la jumatatea peretelui. A doua lungime continua drept in sus pe fatza si are gradul 7a (VIII).

Cyclop (trad): 6a, 35 m.
Intrarea este comuna cu tr. Penelopa, dar in loc de primele doua spituri, pentru asigurare se folosesc doua clepsidre: un anou de 60 cm care se leaga dintr-o pozitie cam incomoda si unul de 120 cm mai sus, intr-o clepsidra mare si solida.

Tavanul, care de jos arata destul de fioros, se urca prin dreapta pe prize bune, iar dificultatea nu depaseste 6a. Pentru asigurarea pasajului am montat un hex Metolius #10 si un C4 Black Diamond #3.

Dupa trecerea tavanului, se iese pe fatza din dreapta, intr-o nisa suficient de comoda pentru o odihna fara maini. De aici, catararea continua ascendent stanga, pe un sir de alveole care ofera si posibilitati pentru montarea de protectii, apoi usor dreapta spre fisura finala (in care se afla un arbust), care duce la top.
Echipament folosit: friend-uri Black Diamond C4 de la #.5 la #3, nuci DMM Wallnuts medii-mari, Metolius Curve Hex #10, anouri pentru clepsidre, coarda de 70 m (pentru coborarea in rapel).

Circe (trad): 6b, 35 m (varianta din stanga este ceva mai usoara ~6a+)
Intrarea este comuna cu tr. Calypso (dar fara sa se foloseasca spiturile). Dupa primele pasaje asigurate cu un friend si o bucla intr-o clepsidra, se trece direct tavanul. Fisura de sub tavan ia un hex mare, care trebuie extins cu un anou, iar intr-o alveola aflata imediat deasupra buzei tavanului am montat inca un friend.

Pe fatza de peste tavan se traverseaza oblic stanga pana la o priza buna, de la care incepe crux-ul traseului. La inceputul pasajului, asigurarea este la un metru sub picioare, dar caderea ar fi in gol, sub tavan, asa ca nu este niciun pericol (daca friend-ul este montat corect). Dupa ridicarea in picioare pe priza mentionata, am montat (dintr-o pozitie destul de intinsa) o nuca solida intr-o fisura verticala.

De aici, se poate continua direct in sus pe fatza (6b) spre inceputul unei fisuri evidente, sau se poate traversa oblic stanga pana in nisa comuna cu tr. Cyclop (6a+), apoi oblic dreapta inapoi la linia traseului, catre fisura pe verticala careia se continua pana la top.
Echipament folosit: friend-uri Black Diamond C4 de la #.5 la #3, nuci DMM Wallnuts medii-mari, Metolius Curve Hex #9, anouri pentru clepsidre, coarda de 70 m (pentru coborarea in rapel).

Ulysse (trad): 6a+, 35m
Intrarea in traseu se face la fel ca pentru tr. Circe, dar de sub tavan se traverseaza spre dreapta, intr-un horn care se ingusteaza treptat pana cand se transforma intr-o fisura larga. Aceasta se urmeaza prin catarare cu chei de maini si de picioare pana la un prag orizontal care ofera o pozitie buna pentru odihna.

De aici, fisura verticala se ingusteaza treptat, apoi se inchide complet, ceea ce obliga la o traversare oblic-dreapta (crux) urmata de o ridicare delicata spre pragul pe care se afla topul traseului.
Echipament necesar: un set de nuci, friend-uri de marimi medii/mari (sunt utile dubluri pentru marimile echiv. BD C4 #2&3), cateva anouri pentru asigurarea clepsidrelor, coarda de 70 m (pentru coborarea in rapel)

Calypso (escalada): 2 l.c. (6a+,35 m / 7a, 35 m)
Prima lungime poate fi urcata ca traseu independent, pana la topul cu lantz aflat in regrupare. In lungimea a doua se continua pe diedru, iar dupa traversarea pe fatza de sub tavan (crux 7a) se urca diedrul vertical care conduce la top-ul cu lantz, care este comun cu tr. Penelopa.




Duminica dimineata am mers intr-o alta zona cu potential pentru trasee de trad, aflata la cca. 30 m in amonte de ultimul traseu din peretele Explorer, unde pusesem ochii pe o fisura de 20 - 25 m care parea sa poata fi asigurata cu protectii mobile.

Am intrat in traseu, dar dupa ce am urcat cam doua treimi din el m-am intzepenit intr-o portiune cu perne de iarba, in care prizele erau foarte prafuite, iar fisura era plina cu pamant si pietricele. Am batut doua pitoane si am coborat.

Cristi "Caiacu" Negoita s-a hotarat sa incerce si el traseul si a urcat pana la pitoanele din care ma retrasesem eu. Dupa o ora de curatat brazde de iarba, prize si fisuri, in care a incercat diferite protectii, a reusit sa termine traseul, apoi a tras sus Hilti-ul si a montat un top cu doua urechi cu inel Fixe.

Dupa ce am muncit in mansa vreo jumatate de ora sa curat traseul cu peria, sa scot cele doua pitoane si sa mai scot pamantul din fisuri cu extractorul de nuci, traseul era gata pentru prima ascensiune libera, pe care am facut-o dupa ce m-am odihnit un sfert de ora.

Noul traseu nu pune probleme deosebite, dar ascensiunea pare mai grea pentru ca montarea protectiilor din jumatatea superioara (nuci mici) se face cu dificultate, din pozitii incomode, iar posibilitatile de asigurare nu sunt chiar evidente.

In timpul lucrului la traseu, baietelul de aproape doi ani al lui Caiacu, Victoras, si-a "incurajat" de la baza traseului tatal (taaaatiiiii, taaaatiiiii !!!!) pana cand a adormit epuizat infasurat intr-o pufoaica. Am considerat ca el a muncit cel mai mult la traseul asta, asa ca noua linie se numeste "Victoras" (5c/6a, 25 m).

Pentru asigurare sunt necesare doua anouri Dyneema pentru clepsidrele de la inceputul traseului, optional unul sau doua friend-uri de marime medie (echivalent Black Diamond C4 #.75 -  #1) si un set de nuci, eventual cu dubluri pentru marimile mici (#1 - #5). Eu am folosit si un Big Bro #2, dar in zona respectiva am curatat si o fisura in care se poate monta o nuca.

03 august 2009

Trasee de catarare in cheile Folea

Dupa ce am urcat traseul Ulysse din sectorul Odiseea, m-am gandit sa curat fisurile de pe fatza din stanga lui, in speranta ca de sub ierburi ar mai iesi un traseu care sa poata fi urcat cu asigurari mobile.

Am montat un top cu doua urechi cu inel Fixe, am pus o coarda statica si m-am apucat de lucru. Dupa doua zile de munca la gradinarit prin fisuri, am inceput sa am indoieli ca traseul poate fi urcat integral pe mobile, dar are niste pasi foarte frumosi si poate ar merita sa fie echipat cu niste spituri (pentru ca munca de curatare sa nu fie in zadar...).

Cu ocazia asta am modificat si intrarea in Penelopa, care acum incepe pe o fisura aflata direct pe verticala traseului (doua spituri si eventual un anou peste o clepsidra evidenta), pe care o consider mai potrivita cu restul lungimii decat intrarea veche, comuna cu tr. Calypso.



Plimbare prin parc, 7a+, 20 m

Daca tot m-am apucat de treaba, am echipat si un proiect mai vechi (de acum doi ani) pe care il urcasem doar in mansa. Traseul se numeste "Plimbare prin parc", incepe la zece metri mai sus de vatra de foc din zona de campare si este o adevarata bijuterie.

Mie mi s-a parut ca cele trei crux-uri (unul chiar la intrare, apoi cate unul la fiecare tavan) nu depasesc 7a, dar s-ar putea ca "la vedere" sa fie mai dificil. Astept o confirmare de la cei care vor repeta traseul.



Traseul "Plimbare prin parc"

27 iulie 2009

Un traseu integral pe mobile in Folea

Dupa cateva saptamani in care Accuweather.com prognoza ploi in zona Bailor Olanesti, a venit in fine si o perioada de canicula, care ne-a gonit din Bucuresti direct spre racoarea din cheile Folea. De data asta, drumul forestier arata ceva mai bine, bolovanii cazuti din versant care amenintau sa inchida complet trecerea au fost indepartati, iar o parte din gropile foarte adanci au fost astupate.

Am ajuns in chei vineri pe la pranz, dar pe peretele Odiseea pe care se afla proiectul pe care vroiam sa-l urc batea inca soarele, asa ca ne-am mai distrat putin pe traseele de escalada de la sectorul Explorer (care este mai tot timpul la umbra) pana pe la ora 16, cand a venit umbra si in zona pe care vroiam sa ma catar.

Prima incercare pe proiectul Ulysse a fost un esec. Am urcat cam doua treimi din traseu, pana la fisura ingusta din partea superioara, pe care am gasit-o plina cu pamant si cu pietre. Am traversat dreapta in Calypso, apoi am venit in rapel din regrupare si am scos o roaba de pietre si de pamant din fisura, dupa care am mai curatat si ierburile si lichenii din restul traseului.

Duminica pe la pranz s-a innorat putin, temperatura a coborat pe la 18 grade, asa ca m-am hotarat sa intru din nou in traseu si de data asta am reusit sa-l urc pana la capat, in regruparea cu lant din Calypso.

Noul traseu are trei sectiuni distincte, intre care se afla pozitii bune de odihna. Intrarea, care este comuna cu celelalte trasee din sectorul Odiseea, se asigura cu un friend (Black Diamond C4 #3) si cu doua anouri Dyneema de 8 mm (60 cm) in clepsidre. In pozitia de odihna am mai asigurat o clepsidra cu un anou de 120 cm si am gasit o fisura pentru o nuca mica din bronz (Rock Empire Brass #7).

Urmeaza o fisura larga care se ingusteaza treptat, pe care am urcat-o cu chei de maini si de picioare si pe care am asigurat-o cu doua frienduri (BD C4 # 2 si #3).

Ultima portiune este o fisura mai ingusta (din nou chei de maini si de picioare) care se termina la cativa metri inainte de traversarea spre top, unde este si crux-ul traseului. Pentru asigurare in zona asta am folosit trei nuci DMM Wallnuts (marimile medii-mari).

Traseul Ulysse este greu de cotat din cauza tehnicilor de catarare pe fisura folosite, care sunt rareori necesare in traseele din Romania. In lipsa traseelor de referinta cu care sa compar dificultatea, as spune ca gradul noului traseu este cam VII-, iar expunerea nu este foarte mare, pentru ca exista destule posibilitati de asigurare si multe dintre protectii se monteaza din prize relativ bune.

In prezent, traseele din sectorul Odiseea sunt cele din imaginea din dreapta (click pentru imaginea marita), dar intentionez sa curat si celelalte fisuri de pe fatza dintre Ulysse si Penelopa, unde am convingerea ca mai ies niste trasee de trad.

15 iunie 2009

Proiect de trad in Cheile Folea

In week-end am plecat sa ne cataram in Cheile Folea. Drumul forestier era intr-o stare mult mai proasta decat anul trecut, iar in vreo doua zone chiar am avut indoieli ca voi putea trece. Intr-unul dintre locurile cu probleme, niste bolovani enormi cazuti din versant ingustau drumul, iar pe bucata respectiva, lata doar de 3-4 m, riscam ca masina sa ramana suspendata din cauza sleaurilor adanci. Pana la urma, dupa cateva harjaieli cu scutul de sub motor pe bolovanii de pe drum, am ajuns in chei. De fapt, starea proasta a drumului are si avantaje: am fost scutiti de prezenta gheortzanilor manelisti care vin destul de des in chei sa faca gratare.

Dupa incalzirea pe cateva dintre traseele de escalada de pe peretele "Explorer" (de care sunt deja satul), am intrat in Calypso. La coborare, mi-a atras atentia fisura de pe fatza din stanga diedrului. La inceput, mi s-a parut ca fisura este inchisa, iar putinele prize de pe fatza erau acoperite de pamant si iarba. Am curatat putin fisura si de sub ierburi si licheni au inceput sa apara posibilitati de asigurare, locuri pentru chei de degete si ceva prize. Am incercat sa curat doua gauri din partea de sus a posibilului traseu, acolo unde cred ca este si crux-ul, dar pamantul era umed si prizele au ramas tot murdare si alunecoase. Prin fisura au mai ramas pietre care se misca si portiuni cu pamant, dar astea cred ca se pot curata cu un extractor de nuci in timpul catararii.

Pe aceeasi fatza dintre Calypso si Penelopa ar mai fi loc de doua trasee de trad de o singura lungime, care merg pe niste fisuri discontinue, dar ambele linii necesita o curatare intensiva "de sus" din cauza pamantului din fisuri si a vegetatiei abundente, pentru ca in conditiile actuale catararea liniilor respective este imposibila.


Proiectul "Ulisse" este marcat cu sageti rosii,
celelalte doua trasee posibile sunt marcate cu sageti galbene


Peste cateva saptamani, cand o sa merg din nou in Folea, iau cu mine si rack-ul si o sa incerc sa urc traseul integral pe mobile (inclusiv intrarea comuna cu tr. Calypso, care are spituri). Daca merge, traseul o sa se numeasca Ulysse, in spiritul sectorului "Odiseea". (In topoul zonei, tiparit recent de Dan Anghel, sectorul apare complet aiurea sub numele "Tintotetto" din cauza graffitti-ului mazgalit la baza traseelor acum douazeci de ani de un oarecare pictor din Olanesti cu veleitati de "proiectant" de trasee).

Din cate mi-am dat seama, topul traseului poate fi regruparea cu spituri din Calypso, din care se poate face un rapel de 35 m. Totusi, traseul ar mai putea continua inca vreo 6-7 m pe fatza de sub tavan, dar acolo pare sa se infunde. Varianta asta ar presupune montarea unui top undeva deasupra arcadei de pe fatza dar nu cred ca merita osteneala.

24 aprilie 2009

Varassova, Grecia - 13-20 aprilie 2009

Distanta: 1200 km (Bucuresti - Giurgiu - Sofia - Thessaloniki - Larissa - Lamia - Amfissa - Antirrio - Kryoneri)
Taxe: 6 Euro podul de la Giurgiu, 5 Euro vinieta pentru Bulgaria si vreo 10 Euro taxe de autostrazi in Grecia (totul x2)
Camping: gratuit, pe plaja de la baza peretilor.
Cumparaturi: magazinele din satul Galata (2 km) sau supermarket-urile din Messolongi (15 km)
Topo: gratuit, de la restaurantul Vratsos, langa plaja.
Catarare: calcar exceptional, cca. 150 de trasee de toate felurile (sport, trad, mixte) cu dificultati de la 5 la 8b. Multe dintre traseele lungi (6-7 lungimi) au spituri doar in regrupari si uneori cateva spituri pe lungime, doar acolo unde nu se pot monta asigurari mobile. Chiar si unele trasee de escalada impun folosirea protectiilor mobile, acolo unde echipatorii au considerat ca spiturile nu sunt necesare. Mie mi s-a parut ca in topo traseele sunt serios subcotate, dar poate ca este doar impresia mea.

In ultimul timp, zona nu prea mai este frecventata de cataratorii greci, care prefera sa se catere in insule, singurii vizitatori fiind amatorii de trad. Din aceasta cauza (si probabil si din cauza ploilor din primavara asta) in multe trasee a cam crescut vegetatia.


Plaja de la Kryoneri, cu locul de camping


Jurnal partial


... doar chix-urile, din care am avut mai mult de invatat decat din traseele reusite

Prima zi... Un traseu usor din peretele vestic, pentru acomodare: Molon Lave. VI-, 3 lungimi (110 m), 5 spituri, regrupari echipate.
Intru pe un uluc sapat de apa pe o placa aproape verticala, trec un tavanel si continui pe niste fisuri cu chei de degete care ma fac sa ma intreb daca nu am gresit traseul... parca era doar VI- ?! Traversez oblic dreapta spre regrupare si ma hotarasc sa leg primele doua lungimi (deh, semicorzi de 60 de metri!). Mai sus, pe o fatza aproape verticala gasesc un spit, dar incep sa nu mai inteleg nimic: in afara de o rigleta intepata pentru maini, peretele e "geam". Ceva mai sus si mai spre dreapta este o fisura plina de balarii si de bolovani, iar undeva deasupra ei se zareste regruparea.

Ma gandesc la felul in care o sa treaca secundul meu (Roxana) pasajul asta de "VI-" care bate spre VII si strecor o injuratura printre dinti la adresa aluia care a cotat traseul. Dar pasajul este frumos: stangul la aderenta, dreptul langa maini si ridicare la echilibru spre o scursa de pe marginea fisurii inierbate.

Ne adunam in regrupare, dar vremea a inceput sa se strice si sta sa ploua. Ma pregatesc si plec totusi, din nou pe un uluc superb pe mijlocul unei fetze. Cinci metri mai sus, pun un Big Bro #2 in ulucul adanc, cu fetze paralele (am luat doua BigBro cu mine pentru ca un topo de pe net zicea ceva de friend-uri nr.4 si 5, dar nu am friend-uri atat de mari) si... incepe ploaia !

Cu ochii la diedrul tentant care urmeaza, imi spun ca o sa se opreasca, iar calcarul se usuca repede. Ma mint in zadar! Ploua, stanca este deja uda, norii se tot aduna, asa ca scot protectia si ma descatar cu greu pe prizele alunecoase inapoi in regrupare. Rapel, cort, bere ! Restul zilei ploua...

In trad, descatararea este o tehnica utila. Trebuie sa ma antrenez sa descatar pasaje.
Ar fi trebuit sa cobor atunci cand am vazut ca se strica vremea, nu sa astept pana cand a inceput ploaia.






Peretele vestic din Varassova (30 de trasee de 3-7 lungimi)


Ziua a... cata ?! Iarasi in peretele vestic, pentru traseul "Gonia", pe care mi l-a recomandat un catarator grec. Gradul VI, 3 lungimi (120 m), fara spituri, dar cu regrupari echipate. Topo-ul zice ca traseul incepe pe un diedru usor de gr.V. Nu-mi place pe acolo, e plin de buruieni. La dreapta este un diedru curat care pare sa ajunga spre aceeasi regrupare, asa ca intru pe el. Fisura ia nuci, ceva mai sus intra si un friend, dar catararea este cam de gradul VII-. Macar stanca este curata...

Traversez stanga peste muchia diedrului, mai urc o fatza si ajung in regrupare. Cand ma uit la jungla de dedesupt, ma felicit ca n-am luat-o pe traseul normal. A doua lungime merge tot pe un diedru vertical (de fapt "Gonia" inseamna diedru), dar fisura este uda, plina cu pamant si iarba si nu vad unde as putea pune protectii. Ma hotarasc sa ies iarasi din traseu si urc pe fatza din dreapta a diedrului. O vreme imi merge: sunt ceva prize, gasesc vreo doua fisuri care iau nuci mici si ajung pe un prag unde ma odihnesc si mai pun un friend. Sapte-opt metri mai sus, mi sa infunda... Prizele incep sa dispara, asigurari ioc, pragul de jos ma asteapta primitor...

Gasesc doua fisurele cam murdare si nu destul de adanci, le curat cat pot cu extractorul de nuci si egalizez un Micro-Wallnut si un BallNut #1. Nu prea par solide, imi trece prin minte ca nu mi-as agata nici palaria de chestia asta... Reusesc sa mai adaug la combinatie inca un BallNut #2 si asigur cu un "Screamer". Ma uit ce urmeaza, dar cea mai apropiata posibilitate de asigurare vizibila este o fisura care pare ca ar lua un friend, la vreo 10 m mai sus, iar prizele pe care as putea ajunge acolo... mai mult le intuiesc decat le vad. E prea riscant... M-am intzepenit! Pun o bucla pe un colt de calcar cat un deget, ma las usor in ea si... stau.

Ma gandesc sa fac rapel pe una dintre semicorzi in timp ce Roxana ma asigura pe cealalta, dar ideea ca mi-as putea lasa pretioasele protectii in traseu ma face sa mai studiez pasajul, poate gasesc ceva prize, ceva posibilitati pentru alte asigurari. Trag de timp si ... in regruparea de sus apare cealalta echipa a "expeditiei" (Geo si Camelia)care coboara din traseul de alaturi. Fericit ca macar nu pierd echipament, ii rog sa-mi trimita o coarda si termin lungimea cu asigurare de sus.

Pe drum, trec un pas de VII dupa care dau o palma la plesneala dupa colt, unde sper sa gasesc o priza. Este ! Scursa, alunecoasa, incomoda... ma pozitionez la limita si ma intind "la intuitie" deasupra, unde dau de o rigleta. Ma uit unde as fi putut asigura, dar nu se vede nimic... Bine ca n-am incercat sa ma catar pe acolo cu protectiile acelea firave... Ma gandesc ca daca nu ma blocam as fi urcat un traseu in premiera si ii gasesc si un nume: A-Gonia. Poate data viitoare, acum coboram...

Atunci cand te blochezi intr-un pasaj este mai bine sa renunti, in loc sa-ti asumi riscuri inutile.
Este bine sa stii cum sa te retragi in siguranta din locul in care te-ai blocat si nu trebuie sa eziti sa construiesti o ancora de rapel solida, chiar daca asta inseamna sa lasi mai mult echipament in perete.


Dealtfel, in cazul asta n-ar fi fost nicio pierdere. Daca nu as fi primit o coarda de sus, a doua zi as fi putut urca traseul de alaturi, iar la retragere recuperam si protectiile lasate in perete.





Peretele de deasupra plajei, la doua minute de locul de campare
In treimea din stanga, echipa noastra in traseul Skala


Alta zi, alt traseu...(conform planului, dimineatza un traseu trad mai lung, dupa amiaza trasee sport sau trad-uri scurte)
De data asta aleg "Efivia" VII-, 4 lungimi, 10 spituri (4 in prima lungime si cate 2 in urmatoarele) si regrupari echipate. Traseul este in peretele de langa plaja si merge doua lungimi oblic dreapta (crux-ul este intr-a doua lungime), apoi traverseaza stanga o lungime intreaga pentru a ajunge la baza unei fisuri largi si usor surplombate, pe care merge ultima lungime. Imi aleg echipamentul mai mult cu gandul la fisura finala: friend-uri si hex-uri mari, un set de nuci si adaug cateva friend-uri mici, "just in case".

Prima lungime este o fatza compacta de 25-30 m, plina de prizele caracteristice din zona, care par lipite cu mistria. Cele 4 spituri sunt suficiente, chiar daca distantele sunt destul de "run-out". Oricum, altceva nu se poate folosi. Asigur regruparea si ma hotarasc sa profit din nou de cei 60 m ai semicorzilor si sa leg primele doua lungimi. Continuarea incepe "bine"... o traversare destul de tare, descendenta dreapta, apoi sus pe un soi de jgheab oblic cu catarare "la presiune" pe care cu greu gasesc un loc pentru un hex intr-o gaura. Ceva mai sus pun o bucla cu un nod glisant dupa un colt de calcar, adaug (pentru psihic) o nuca intr-o alveola "gaura cheii" si mai dau un "run-out" pana in pozitia de odihna de sub crux.

Pasajul surplombat si lipsit de fisuri este asigurat cu un spit, dar acesta este ceva mai sus, ar trebui asigurat din pas... Urc, il asigur si ma descatar sa ma odihnesc, apoi ma angajez hotarat in trecerea surplombei. Ma gandesc cosmopolit: Gradu' sapte minus "my ass !", dar macar am spit...

Ajung in regrupare exact cand incepeau sa se intinda corzile si incantat o filez pe Roxana, in timp ce ma uit cu jind la fisura finala... arata superb... seamana putin cu bavareza din Lupul cel Rau... Abia astept!

Imi revin brusc din reverie atunci cand Roxana ajunge in regrupare terorizata de pendulurile pe care le-a riscat venind secund pe o lungime oblica atat de rar asigurata si ma anunta categoric: "Eu nu ma catar mai departe!" Fac o incercare sa o conving "Dar asta a fost lungimea cea mai tare, de aici e usor...", dar lungimea urmatoare este o traversare pe buza unei surplombe, din nou cu risc de pendul, asa ca raspunsul e ferm: "Coboram! Pune de rapel!"

Asta e, catararea se face in echipa... Coboram si mergem la cort. Restul zilei este pauza, asa ca incep o conversatie despre traseu cu prietenii mei Justerini & Brooks. E si maine o zi...

Oricat de mult ti-ai dori sa continui catararea pe un traseu, daca partenerul iti cere sa coborati, respecta-i decizia!




Cu toate chix-urile, am urcat totusi o gramada de trasee. Zona este atat de frumoasa incat nu m-am indurat nici macar sa iau ziua de pauza pe care o programasem. Asta s-a vazut in ultima zi, cand gradul VII parea X, mainile imi atarnau dureroase, iar papucii se transformasera in menghine. Dar trebuia "sa-mi fac plinul" pana la toamna, cand mergem din nou la Varassova...