10 august 2010

Costila - catarare trad pe trasee echipate cu spituri

Au trecut multi ani de cand m-am catarat ultima data in zona Costila, iar intre timp s-au schimbat multe. Mentalitatea "sportiva" a inlocuit spiritul de aventura, iar ca urmare, toate traseele mai frecventate din zona au fost echipate cu ancore chimice sau mecanice, astfel incat noua generatie de cataratori sa fie ferita de pericole.

Pentru ca natura protectiilor din trasee determina intr-o oarecare masura stilul catararii, m-am intrebat in ce stil se mai catara lumea in Costila. Despre "alpinism" nu poate fi vorba pana nu vine iarna, despre "teren de aventura/trad" nu poate fi vorba din cauza protectiilor fixe din trasee, despre "big wall" nici atat din cauza lungimii traseelor si nici "escalada" nu prea este din cauza frecventei folosiri a spiturilor pentru "odihna" sau inaintare.

Dupa cum vad eu lucrurile, in Costila lipsa de stil a devenit un stil in sine (costilism ?!): in prezent se foloseste o combinatie convenabila de reguli arbitrare si de compromisuri care sa justifice o forma de catarare in care totul este permis.

Nu mai conteaza cum ai reusit sa parcurgi traseul, ceea ce conteaza este sa ajungi sus prin orice mijloace, chiar daca asta inseamna sa incalci "constrangerile" oricarui stil sau sa cobori traseul la nivelul tau. Orgoliul conteaza mai mult decat etica...



In amintirea vremurilor cand stilul de catarare mai insemna ceva pentru "costilisti", mi-am propus un experiment: sa merg in week-end la Costila si sa parcurg in catarare libera cateva dintre traseele reechipate cu spituri, folosind doar protectii mobile.

Sambata dimineata am intrat in Fisura Intrerupta din Tzancul Ascutit, care pe vremuri era un traseu "obligatoriu" pentru cei care invatau sa se catere in Costila. Acum, vechile pitoane au fost indesite sau inlocuite cu spituri, dar niciuna dintre protectiile fixe nu a fost intr-adevar necesara: cateva friend-uri medii si un set de nuci au fost absolut suficiente pentru parcurgerea in siguranta a celor doua lungimi de coarda (cu regruparea la copac in loc de spituri...).

Urmatorul traseu a fost un alt "clasic", Fisura Rasucita din Tzancul Mic, care de asemenea a fost reechipat cu spituri. Din nou, un set de nuci, cateva tri-came si cateva friend-uri au fost mai mult decat suficiente pentru asigurarea pe primele doua lungimi. Din pacate, Roxana nu a reusit sa mai recupereze o tri-cama #.5 dintr-o alveola, asa ca din regruparea a doua am coborat in rapel, iar pe drum am scos si protectia intzepenita.

In final, asa cum banuiam, concluzia "experimentului" a fost ca protectiile fixe din traseele urcate nu erau necesare, iar prin echiparea cu spituri a acestor linii comunitatea de cataratori a primit niste trasee de escalada lipsite de interes si a pierdut niste trasee de trad in care putea invata si experimenta un stil de catarare curat, care sa nu presupuna distrugerea stancii.

Asemenea trasee ar fi trebuit sa devina scoala in care generatiile actuale si viitoare sa redescopere aventura, sa invete tehnicile de asigurare cu protectii mobile si sa-si formeze un nou fel de a privi catararea. Din pacate, din cauza "monopolului" escaladei sportive din ultimii ani, s-a intamplat exact contrariul: sub pretextul repararii si securizarii lor, multe dintre traseele "clasice" in care s-ar fi putut folosi protectii mobile au fost complet echipate si aseptizate, devenind un fel de alternativa outdoor la panoul de catarare din sala.

Din aceasta cauza, in conditiile actuale, in care se pierde din vedere pluralismul disciplinelor din catarare, a devenit foarte necesara o schimbare radicala de mentalitate: stilul ascensiunii trebuie sa devina mai important decat orgoliul cataratorului.

Aceasta motivatie bazata pe "calitatea experientei si pe felul in care se rezolva o problema" (UIAA Mountain Ethics Declaration) ar putea duce in timp la recuperarea - cel putin partiala - a stancii deteriorate prin montarea excesiva a protectiilor fixe si la cristalizarea unor stiluri de catarare curate, bazate pe niste seturi de reguli clare, care sa fie in ton cu etica alpina moderna

In acest context, catararea trad si escalada sportiva nu se exclud reciproc. Cele doua discipline pot coexista, este nevoie doar ca practicantii lor sa inceapa sa se respecte unii pe altii si impreuna sa respecte stanca pe care se catara.

19 comentarii:

  1. Interesant punctul tau de vedere. Din pacate un incepator nu este capabil sa discerne intre un punct de vedere constructiv sau altul mai putin constructiv.

    Uite, am citit la "despre mine", ce ai vrut sa zici cu "pe care din ignoranta il numeam <> "

    Mersic ;).

    RăspundețiȘtergere
  2. In vechea Declaratie Tiroleza a UIAA, la pag. 10 sunt definite disciplinele din catarare: http://www.escalada.verticon.ro/sinaia/dl/Tyrol_Declaration.pdf

    Cum ziceam, la noi alpinismul incepe odata cu viscolul :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Noi nu ne cataram. Noi ne "dam". Si fiindca lumea vrea sa se "dea" au aparut din ce in ce mai multe protectii fixe.

    Acum nu pot spune ca nu ma bucur sa mai gasec cate o ancora (in Alabstra sau in Sperantei) dar intrebarea e: Cine are trebui sa impuna stiulul?

    Sa se faca un cod al Costilei pe care sa-l respecte oricine vine sa bata trasee acolo. Si mai mult decat atat, incepatorii ar trebui sosi la stanca mai des sa se invete cu "morcovul" - fiinca asta e frate, pentru unele trasee sau pasaje tre sa treci peste morcov...

    Eu am inteles un lucru - daca un traseu nu e pe placul tau (e batut aiurea, rar, prost, e friabil, etc) te dai jos si alegi altul. Sa-i acuzam pe unii sau pe altii n-are rost. Sunt convins ca toti care au mai batut cate o ancora in Costila au fost bine intentionati.

    Si pana la urma cine vrea se poate "da" si numai cu mobile. Respect!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu putem impune stiluri si coduri pe care sa le respecte toata lumea, pentru ca ne place sa credem in libertatea catararii.

    In schimb, putem sa ne spunem parerea, putem sa-i facem pe cei care care sunt motivati mai mult de orgoliu decat de stil sa afle ca prin performantele lor dubioase nu au reusit sa se ridice in ochii comunitatii. Este si asta o forma de educatie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Desi nu ma dau trad (poate doar putinsi foarte rar alpin) nu sunt de acord cu batutu asta de spituri in trasee de trad/clasic. E trist ce se intampla in Costila si cred/sper ca peste ani lumea sa isi dea seama de greseala comisa...la fel cum au trebuit multi ani pana sa isi dea seama ca este o tampenie sa sapi prize (la escalada).

    In america sunt zone de catarat unde e interzis prin lege sa se foloseasca spituri/ancore...

    RăspundețiȘtergere
  6. Facem abstractie de pus spituri in traseele "clasice"
    Sa zicem ca merg la costila in vreun perete mare si bat un traseu de jos in sus, exclusiv pe fetze. stau in clif si mi bat cate un spit, pentru asigurare, dupa care`i dau in sus.
    Asta cum se cheama si ce nu`i bine?
    Is curios

    Ioni

    RăspundețiȘtergere
  7. Ioni, cred ca raspunsul cel mai potrivit ar fi tot interogativ:
    - de ce crezi ca trebuie sa montezi spituri intr-un asemenea traseu ?
    - de unde stii ca alt catarator mai bun nu se poate descurca fara spituri in traseul respectiv ?
    - de ce consideri ca esti indreptatit sa montezi spituri oriunde ai chef ?

    Un raspuns mai detaliat ar fi articolul meu de la:
    http://www.escalada.verticon.ro/trad/stil.htm#etica

    RăspundețiȘtergere
  8. Razvan Badea4:54 p.m.

    Salut!

    Să fiu sincer, mi-ar plăcea ca la un momentdat să mânuiesc asigurările mobile cu dibăcie şi mi se pare, într-adevăr, o artă foarte faină. Totuşi, spunând că fisura întreruptă şi răsucita ar trebui să devină şcoli de căţărare trad, dacă am înţeles eu bine, pentru începători, îmi poţi spune cam cât costă echipamentul pe care l-ai folosit tu pe aceste 2 trasee?

    Şi l-ar putea permite un începător care şi aşa a dat bani pe coardă, ham, bucle etc.?

    Protecţii mobile nu se găsesc prea ieftin şi dacă singura posibilitate de a începe să mă caţăr ar fi fost să necesit un rack mărişor pentru trad, probabil că aş fi amânat cu 2-3 ani primii paşi...

    Mulţumesc, nu este în intenţia mea de a băga zânzanie!

    RăspundețiȘtergere
  9. De fiecare data cand vine vorba despre protectiile mobile apare cate unul cu argumentul "eu sunt sarac, n-am bani de mobile, mie trebuie sa mi se dea trasee gata echipate". Daca chiar asta este adevarul, n-ai decat sa te cateri pe traseele de escalada sau sa te rezumi la bouldering, nu esti indreptatit sa primesti nimic de-a gata: daca vrei mai mult, trebuie sa inveti ca totul are un pret. A propos, te-ai intrebat vreodata cat au costat spiturile din traseele pe care le gasesti echipate astfel incat sa le poti urca doar cu cateva bucle ieftine si cu o coarda de imprumut?

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu cred ca nu stilul de asigurare e important ci felul in care parcurgi traseul.
    Pe vremuri erau pasaje fara cui dar erau ushoare iar in pasajele grele se facea scara de cuie. ( a se vedea tavanul din albastra )
    Imi aduc aminte ca am incercat cateva trasee rotpunkt in costila si mi-au iesit, intrebarea e : cu ce m-a ajutat ca erau bagate cuie sau spituri? tot rot a fost.
    Credeti ca se ridica nivelul daca avem mobile in loc de cuie sau spituri? Eu zic ca nu. Fiecare are datoria morala sa parcurga traseul cum ii doreste inima. Daca nu e in stare sa scoata rot, lasa-l sa se traga de toate cuiele sau spiturile, cu ce te incalzaeste ? Si inca ceva, daca face cineva traseul Cainele din postavaru pe mobile ii dau ce vrea el......si cine a fost acolo stie despre ce vorbesc ...nu uitati ca e batut cam 80% pe spituri...
    kiss
    George Popoi

    RăspundețiȘtergere
  11. Traseele nu trebuie sa fie accesibile oricui. Toata lumea are de pierdut atunci cand traseele sunt coborate la nivelul celui mai slab catarator. Acesta primeste astfel in mod democratic o sansa sa urce si el pe acolo, in timp ce toti ceilalti pierd sansa sa se confrunte cu o provocare reala pe traseul respectiv.

    RăspundețiȘtergere
  12. -Ce observ e ca de cele mai multe ori cei care sunt impotriva spituirii unor trasee sunt cei care deja fac performanta. Cand erati incepator tot asa vehement erati impotriva asigurarilor fixe?
    -Rasucita si Intrerupta sunt trasee clasice de scoala. Nu de scoala la mobile.
    -Cred ca sunt suficient de multe variante pentru trasee la mobile astfel incat cele deja echipate cu spituri ori pitoane sa ramana asa.
    -Cui nu-i place un traseu echipat ori nu intra in el ori intra si-l face cum vrea.
    Exclusivismul asta dauneaza... si aduce un aer de aroganta din partea ta.
    Cele bune!.
    Un incepator.

    RăspundețiȘtergere
  13. - N-as zice ca "fac performanta", ci doar ca sunt nitzel mai experimentat. Si nu sunt impotriva spituirii, am echipat o gramada de trasee de escalada, dar cred ca trebuie sa existe si alte stiluri decat cel sportiv. Si mai cred ca incepatorii ar trebui sa invete ceva de la cei mai experimentati si nu invers...

    - Cand eram eu incepator, friend-urile nu se inventasera inca, nucile nu ajunsesera in Romania, iar pitoanele erau cam singurele protectii disponibile, dar vremurile s-au schimbat. Acum avem acces la protectii nedistructive si sigure asa ca ar trebui sa renuntam la pitoanele anilor '50, iar spiturile sunt pentru traseele de escalada sportiva, care - trebuie sa recunosti - nu prea isi au locul in Costila.

    - Rasucita si Intrerupta nu sunt trasee "de scoala". Doar s-a intamplat sa fie cele mai accesibile trasee din zona refugiului, dar asta nu era un motiv pentru transformarea lor in trasee de escalada pentru uzul maselor de tarselosi.

    - Sunt suficiente posibilitati de linii noi (protejate dupa voia celui care le urca) pentru ca traseele existente sa ramana asa cum sunt, fara schimbarea caracterului lor prin "reparatii" si reechipari.

    - Cui nu-i place nivelul de protectie dintr-un traseu, ori nu intra in el, ori face eforturi sa progreseze, astfel incat sa se ridice la nivelul dificultatilor respective. Aroganta este sa cobori traseul la nivelul tau, fara sa tii cont de cataratorii care apreciaza provocarea care pe tine te depaseste.

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu vreau sa cobor un traseu la nivelul meu dar vreau ca traseele de catarare "clasica" sa ramana asa. Spiturile si ancorele chimice zici ca-s pentru sportiva. Daca tot vorbim de evolutie eu zic ca un spit, sau o ancora este mult mai trainica decat un piton ruginit pus de nea Baticu acu zeci de ani. Nu vad de ce nu ar fi inlocuite pitoanele cu spituri.
    Da, Costila nu e o zona de sportiv...ai dreptate, dar repet, sustin inlocuire pitoanelor cu spituri ori ancore.
    Toate cele bune si trasee cu prize solide...

    RăspundețiȘtergere
  15. Acum inteleg care este problema. Noi doi ne referim la chestii diferite cand vorbim despre trasee. Eu vad traseul ca pe o linie imaginara care poate fi parcursa prin catarare intr-un stil oarecare, iar tu vezi traseul intr-un mod restrictiv ca pe o linie materializata printr-o insiruire de protectii fixe - pitoane, spituri sau ancore - montate de cineva spre folosul celor care vor repeta ascensiunea respectiva. O alta diferenta este ca eu cred ca in catarare singurul responsabil pentru siguranta lui este cataratorul, in timp ce tu crezi ca altcineva este responsabil pentru siguranta celor care parcurg traseul.

    Asemenea mentalitati sunt proprii escaladei sportive, dar atunci cand gandesti asa nu prea ai ce cauta in traseele "clasice". Ti-as sugera ca o vreme sa urci niste trasee mult mai usoare si sa incerci sa iti asumi responsabilitatea pentru siguranta ta, facand abstractie de asigurarile montate "de nea Baticu acu zeci de ani". Stii, "ce-si face omul cu mana lui..." :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Aveam cu partenerul meu un schimb de replici cand eram cu coarda in spinare.

    " - Dom'ne, dom'ne sunteti alpinist?
    - Nu dom'ne, noi nu!"

    si evident noi nu facem alpinism ci "ne dam" sau "mergem la cocot".

    Inteleg si punctul tau de vedere, de multe ori fiind si eu unul cu apucaturi de conservator sau de elitist, asta din cauza varstei, dar alpinismul nefiind un sport popular ca fotbalul (sau mai bine zis ca privitul la televizor al fotbalului)sunt tentat sa-l popularizez cu fiecare ocazie care mi se iveste. Nu stiu de ce nu ar putea sa aiba acces si sarantocii sau cei care au si alte prioritati financiare. Cei drept pe intrerupta functie de cum ne tine vremea in refugiu, dupa care se indreapta, cateodata se face o aglomeratie ca pe Calea Victoriei. Pentru mine face parte din distractie.
    Eu vreau sa fie cati mai multi in intrerupta si cat mai putini la televizor sau in cluburi dansand pe mese(exagerat spus ca aia venind aici ar face o mizerie si harmalaie de n-ar mai veni ursul la ref.
    :D
    Costin

    RăspundețiȘtergere
  17. Revenim la spituri sau ancore ...
    Vara trecuta am fost in Suzana - Tzancul mic - si spre surprinderea mea , traseul era batut pe ancore chimice . Toate bune si frumoase doar ca prima lungime nu mai urmeaza lnia originala a traseului si toate ancorele din traseu sunt batute foarte prost , in sensul ca substanta chimica nu iese afara din gaura. Deci , decat sa batem asa , mai bine lasam cum au fost. Dupa parerea mea , trebuiesc scoase toate ancorele din traseu si batute din nou.
    PS: culmea, suzana era unul din traseele batute bine in zona :((

    George Popoi

    RăspundețiȘtergere
  18. Daca este asa, e pacat de traseul ala! Eu l-am urcat "rotpunkt" prin '92 si m-am asigurat in pitoanele cehilor. Ma intreb (retoric) de ca s-a recurs la retro-bolting daca traseul a fost urcat cu protectiile lasate la premiera ?

    RăspundețiȘtergere
  19. @Costin: Nici eu nu fac alpinism, eu ma catar! :)

    E laudabila intentiza de popularizare a catararii, dar nu cred ca pentru asta trebuie coborata stacheta.

    Dupa logica asta, poti spune la fel de bine: "nu am parte de sex de calitate, dar sunt fericit ca pot sa ma masturbez in voie"

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate de catre autorul blogului, iar "anonimele" sunt respinse din principiu. Daca vrei sa comentezi trebuie sa te prezinti.