12 septembrie 2011

Inca doua premiere trad in Folea: Scorpio (6b, 45 m) si Gemini (6a, 30 m)

Trei zile pline in cheile Folea...

Vineri dimineata am plecat iar spre cheile Folea, hotarat sa urc doua "proiecte" de trad. Cand am ajuns in chei, mi-am schimbat planurile: soarele batea pe versantul de deasupra vetrei de foc de langa locul de campare si umbra scotea in evidenta o fisura larga de pe partea superioara a peretelui. In dreptul ei, de jos pornea o fisura bine definita, care mai sus se pierdea sub ierburi. Mi s-a parut ca pe fisurile astea s-ar putea desfasura un traseu care sa poata fi asigurat cu protectii mobile, dar linia trebuia sa fie curatata de buruieni si pamant inainte de ascensiune.

Pentru asta, trebuia sa am acces de sus, asa ca am urcat cu protectii mobile hornul spalat din stanga grotei din chei (pe horn se coboara in rapel dupa ascensiunea traseelor clasice de pe versantul stang al cheilor, dar nu stiu daca a mai urcat cineva pe acolo inaintea mea, asa ca am botezat traseul in mod ingenios si inspirat Hornul Spalat, 5b, 35 m). De la capatul hornului am traversat spre stanga pana deasupra peretelui, de unde am coborat cativa metri si am montat un top cu doua spituri Hilti cu urechi cu inel Faders.

Tot restul zilei mi l-am petrecut curatand ierburile si pamantul din fisuri si de pe prize si pana la urma s-a dovedit ca traseul are continuitate, ofera suficiente posibilitati pentru montarea protectiilor mobile, iar catararea pe linia respectiva este surprinzator de frumoasa si de variata.

In partea de jos a traseului am gasit si vreo doua pitoane ruginite (ramase probabil de la o incercare nefinalizata de catarare artificiala a fisurii) pe care le-am scos. De asemenea, am scos si primele trei spituri (autoforante cu suruburi de 8 mm) montate demult de Doru Paunescu pentru accesul la topul traseului de escalada din stanga. (Scuze Dorule, dar spiturile erau foarte ruginite si erau oarecum inutile: primul era montat in dreptul unei clepsidre solide, iar al doilea era langa o fisura orizontala in care se poate pune o nuca. In plus, pasajele respective sunt foarte usoare).

Pentru ca lungimea traseului este de 45 m, am mai montat inca o ancora cu doua spituri cu inele pe placa de la baza fisurii superioare, astfel incat cei care folosesc o coarda simpla sa poata face doua rapeluri fara sa foloseasca pentru asta copacelul crescut in fisura.



Sambata, dupa cafeaua de dimineata, am continuat curatarea noului traseu pana cand a venit soarele pe perete, apoi m-am mutat pe versantul opus, care era in umbra, unde se afla unul dintre proiectele pentru care venisem. Am urcat din nou traseul Victoras (pe care l-am rebotezat Sagittarius, ca sa fie in ton cu celelalte nume de trasee trad din sectorul "Zodiac") si am montat un top la 5-6 m in stanga, pe directia fisurilor paralele pe care voiam sa le curat si sa le urc. Din nou, am continuat munca de curatare a traseului tot restul zilei, dar la final traseul era pregatit pentru catarare.

Ascensiunea incepe pe verticala fisurilor evidente aflate la cca. 10 m in stanga traseului Sagittarius, se trece peste un tavan pe fisura din stanga, iar de pe pragul de deasupra se continua pe o fata cazuta, in lungul unei fisuri inguste care pana la top mai ia cateva nuci. Pentru urcarea traseului sunt suficiente un set de nuci si cateva anouri pentru asigurarea in clepsidre. Pentru ca pe traseul din stanga l-am botezat Aquarius, am continuat cu zodiacul si am numit noul traseu Gemini (6a, 35 m) din cauza fisurilor gemene pe care se desfasoara.

La topul traseului Gemini



Duminica am revenit la traseul de langa locul de campare. Intrarea in traseu este la cca. 20 m mai la vale de vatra de foc, prin stanga unei fisuri evidente (care trebuie evitata pentru ca este uda mai tot timpul). In continuare se urca fisura surplombata de deasupra (pasajul cheie al traseului) pe care am montat un hex mic, o nuca si un friend. Mai sus se iese pe fata din dreapta, iar in zona asta fisura se ingusteaza (incape cel mult prima falanga !) dar are vreo doua locuri ceva mai largi numai bune pentru nuci.

Dupa o zona mai framantata care ofera cateva pozitii bune de odihna, urmeaza o fisura oblica spre dreapta in care am mai montat inca doua nuci. La capatul acesteia se face o traversare spre dreapta, apoi, dupa asigurarea (cu un anou lung !) a unei clepsidre care nu este foarte evidenta, se urca pe fata pana la baza fisurii urmatoare. Aici se afla un copacel care de jos pare destul de firav, dar care are o radacina groasa si puternica, peste care se poate lega un anou de 120 cm.

In continuare, se urca fisura larga de deasupra, care este al doilea "crux" al traseului. Atat catararea cu chei de maini si de picioare cat si montarea celor doua nuci mari cu care se poate proteja pasajul sunt foarte solicitante din cauza inclinatiei spre stanga a fisurii si din cauza lipsei prizelor pentru picioare de pe fata de sub ea. Catre sfarsit, fisura devine verticala, iar pe partea stanga sunt prize bune de pe care se poate monta un friend - eu am folosit DMM 4CU #3.5 (albastru). Ceva mai sus se mai poate monta inca o protectie (nuca mare sau hex) care trebuie extinsa cu un anou cat mai lung, apoi, cu ultima asigurare sub nivelul picioarelor, se traverseaza spre dreapta pe un prag care duce la baza unui diedru. La capatul acestuia se afla ancora de rapel cu doua spituri cu inel.

Pentru ca fisura de sus, pragul pe care se traverseaza catre dreapta si diedrul final formeaza oarecum conturul cozii unui scorpion si pentru ca tot am inceput cu zodiacul, noul traseu se numeste Scorpio, are 45 m, iar eu am simtit crux-ul (fisura surplombata din prima jumatate) cam de gradul 6b.

Ca echipament sunt necesare 15-16 bucle de asigurare, un set si jumatate de nuci (dubluri pentru cele mari si eventual niste Offsets), cateva hex-uri mici-medii (eu am folosit un set de DMM Torque Nuts), 2-3 friend-uri medii-mari (echivalent Black Diamond Camalot #1-3) si 4 anouri de 120 cm (pentru clepsidra de la inceput, cea de la jumatate, asigurarea peste copac si protectia de la inceputul traverseului de sub top).

In principiu, o coarda simpla de 50 m ar fi suficienta, dar traseul este destul de sinuos si probabil ca doua semicorzi ar fi mai potrivite pentru a evita frecarile la schimbarile de directie. Pentru cheile din fisuri ar putea fi utila protejarea mainilor cu cateva straturi de banda adeziva, eu am folosit o pereche de manusi speciale fabricate de Ocun.

Traseul Scorpio (click pentru imaginea marita)

Prima fisura din Scorpio (crux)

Fisura din jumatatea superioara a traseului



In prezent, numarul traseelor noi de trad pe care le-am facut in Cheile Folea se ridica la zece, iar la acestea de adauga cele cateva linii "clasice" pe care au mai ramas cateva pitoane, dar care pot fi urcate integral cu protectii mobile (Fisura Paltinului, Scara Melcisorilor, etc.), dar si unele dintre traseele echipate cu spituri in care se pot totusi folosi doar nuci, friend-uri si bucle (multe dintre traseele "de escalada" din peretele Explorer, prima lungime din Calypso si din Penelopa, etc.).

In aceste conditii, cheile Folea au devenit o zona foarte atragatoare atat pentru cataratorii de trad experimentati cat si pentru cei incepatori, care au aici ocazia sa invete utilizarea protectiilor mobile.

05 august 2011

Doua noi trasee de trad in cheile Folea: Helios (6b) si Selena (6a+)

Anul trecut am urcat un nou traseu de catarare libera traditionala (30 m, 6a+/6b) in dreapta peretelui Odiseea din cheile Folea. Linia respectiva incepea pe partea dreapta a unui horn surplombat aflat la vreo 10 m in aval de intrarea in traseul Calypso, continua pe fisura evidenta din stanga, apoi pe un diedru surplombat si pe un horn scurt pana la top (unde am montat doua spituri cu urechi cu inel Fixe).

La momentul respectiv am considerat ca aceasta era linia cea mai logica, dar in zona mai existau cateva posibile variante pe care vroiam sa le explorez, asa ca saptamana asta am mers din nou in Folea, cu planul sa mai curat si sa urc inca o linie de trad, ceva mai la dreapta, pe acelasi perete.

(In imaginea de mai jos sunt figurate toate traseele pe care le-am curatat/echipat/urcat pana acum pe peretele "Odiseea" - inclusiv cele doua noi, descrise in continuare).

Topo Odiseea (click pentru imaginea marita)



Impreuna cu amicul Valeriu "Cousteau" Mihailescu, am urcat prima lungime din Calypso, iar din regrupare am trecut prin grota-tunel care duce la top-ul traseului de anul trecut. De aici am mai traversat vreo 5-6 metri spre dreapta, pana intr-o nisa, unde am montat un nou top (doua spituri Hilti de 12 mm cu urechi cu inel Faders) si am montat corzile statice "de lucru" pentru curatarea unei linii care de la sol se anunta foarte interesanta.

Pe masura ce scormoneam pamantul din fisuri, am constatat ca de fapt nu curatam un traseu nou, ci dezgropam de sub ierburi un traseu mai vechi, care probabil a fost pitonat de unul dintre cataratorii locali prin anii '70 sau '80 si lasat apoi in uitare.

Dupa vreo 5-6 ore de munca, am reusit sa curatam intreaga linie si sa o "reamenajam" pentru catararea libera traditionala, adica sa scoatem fiarele ruginite de prin fisuri - mai putin cele doua pitoane cu inel de la iesirea din hornul de la inceputul traseului, pe care inca n-am reusit sa le scot.

Pentru ca ambele trasee incepeau pe acelasi horn, am aruncat o privire la fisura surplombata din stanga, care initial mi se paruse mult prea dificila, in speranta ca mai gasesc inca o varianta de intrare. Spre surprinderea mea, pasajul oferea cateva posibilitati naturale de asigurare si suficiente prize pentru catararea libera, deci acum cele doua trasee au linii independente.



Pentru a preveni comentariile obisnuite despre echipament - "eu sunt sarac si nu pot sa ma dau pe trasee d'astea, pentru ca n-am bani de doua seturi de friend-uri si trei de nuci... eu vreau sa mi se dea spituri!" :o) - o sa descriu aici si traseele si echipamentul folosit, care pentru ambele trasee este destul de "minimalist": anouri, cateva hex-uri si cateva nuci, optional, unul sau doua friend-uri medii (eu am folosit un set de hex-uri DMM Torque Nuts, un set de nuci DMM Wallnuts si doua friend-uri Metolius MasterCam #4 si #6, echivalent cu BD C4 #.5 si #1 sau DMM 4CU #1.5 si #2.5).

Cele doua trasee au cam 30 m, deci pentru rapelul de la top este necesara o coarda de min. 60 m.

Urmatoarele paragrafe contin descrierile pasajelor de catarare si detaliile despre echipamentul folosit. Cei care intentioneaza sa urce traseele "la vedere" sunt sfatuiti sa nu citeasca continuarea articolului!



(click pentru imaginea marita)
Linia din stanga (cea urcata in premiera anul trecut, dar cu o intrare noua, mult mai potrivita cu restul traseului) se numeste Helios si are cam 6b. Traseul incepe pe o portiune mai framantata de pe fatza din stanga hornului, iar dupa asigurarea unei clepsidre destul de mari (anou de 180 cm) am traversat ascendent dreapta pana la fisura surplombata, unde am asigurat inca o clepsidra solida dintr-o pozitie destul de buna. Fisura am urcat-o in bavareza, pana pe pragul de deasupra ei, unde m-am odihnit si am mai asigurat inca o clepsidra cu un anou de 60 cm.

De aici am urcat pe fisura din stanga (asigurare cu un hex mare - DMM Torque #3) cu chei de palma si de picior. Dupa montarea unui alt hex se ajunge la baza unui diedru surplombat, care are o fisura de degete pe care am urcat-o tot in bavareza (cu asigurare intr-o nuca DMM Wallnut #6) pana la un copacel crescut la capatul fisurii, apoi se mai urca inca un horn (nuca Wallnut #8) pana pe platforma de pe care se poate asigura top-ul.



Linia din dreapta (adica traseul pitonat candva demult, dar curatat de pamant, ierburi si ruginituri si convertit in traseu de trad) se numeste Selena si dupa parerea mea, are gradul 6a+.

Traseul incepe cu un horn cu prize mari, pe care se urca cu usurinta pana acolo unde se inchide, obligand la iesirea in exterior peste un pasaj surplombat (inainte de acesta, am montat un anou de 180 cm intr-o clepsidra mare).

Dupa ridicarea cu o cheie de palma in fisura, am prins o clepsidra peste care am trecut un anou de 60 cm, apoi am continuat pana la un prag (punct de odihna). Aici am montat un friend Metolius Master Cam #6 (verde) pe fisura verticala si unul #4 (rosu) pe fisura oblica din dreapta, pe care am traversat apoi (crux!) pentru a intra pe linia unui diedru mai framantat.

De aici posibilitatile de asigurare se inmultesc (pana la top, eu am mai montat doua hex-uri medii si doua nuci), iar dificultatea scade putin, dar catararea ramane totusi destul de tehnica.

Traseul ar mai putea continua cel putin o lungime pe cele doua fisuri paralele de deasupra regruparii, dar acestea arata ca o gradina botanica si ar trebui curatate in prealabil. Cand mai ajung pe acolo poate urc artificial lungimea sa arunc o privire... Oricum, cred ca dificultatea lungimii urmatoare este mult mai mare din cauza surplombei accentuate.

02 mai 2011

Trasee cu protectii mobile la Tabachka

Ultima oara (si prima, dealtfel...) cand am fost la Tabachka am vazut in partea dreapta a falezei principale o succesiune de fisuri care parea ca poate fi urcata cu protectii mobile, cu conditia ca in prealabil sa curat vreo doua tufe uscate de maracini, sa daram cativa bolovani instabili, sa perii lichenii si pamantul de pe prize si sa montez un top. Dar ce nu face omu' pentru o noua aventura ?!



Dupa doua saptamani in care m-am tot gandit la linia respectiva, ieri am mers din nou acolo, de data asta pregatit cu tot ce trebuia pentru curatarea si urcarea noului traseu. Impreuna cu prietenul meu Stefan Carstea, am urcat pe poteca din spate si dupa ce ne-am luptat cu maracinii de sub marginea falezei am reusit sa ajungem pe un prag unde am montat un top cu doua spituri si urechi cu inel Faders. Cateva ore (de munca intensa, ca doar era 1 Mai) mai tarziu, traseul era curatat si gata de premiera in catarare libera traditionala.

Traseul Tsepkata (adica "fisura" - numele nu este foarte creativ, dar nu stiam sa scriu altceva in bulgareste la baza traseelor), care are cam 25 m si gradul VII-, incepe pe un diedru usor surplombat care are o fisura de chei de degete care ia friend-uri mici, apoi continua drept in sus spre o fisura surplombata si mai larga (chei de palma) care conduce spre stanga la baza fisurii finale. Aici am montat un Big Bro #2, dar acesta nu este obligatoriu, doi metri mai sus este un bolovan incastrat care ofera o asigurare foarte solida, iar pasajul nu este foarte dificil.

In rapel, pe parcursul curatarii traseului, am mai descoperit (si curatat) inca o linie ceva mai usoara prin stanga care ajunge la baza fisurii finale din primul traseu (top-ul este comun), asa ca l-am urcat si pe asta "la descalzire"... (traseul mai usor este Tsepkata nr. 1 iar traseul mai dificil a primit numarul 2)

Aceasta linie (grd. VI) incepe din acelasi loc, dar urmeaza fisura din stanga, care conduce pe un prag (cu pamant...). De aici se urca o fisura larga, inclinata spre dreapta, care se asigura cu o bucla pe un copacel (atentie la bolovanii de deasupra acestuia, care par cam instabili !). La capatul acesteia se intalneste fisura finala din traseul din dreapta, pe care se continua pana la top.

Cele doua trasee incep pe fisurile evidente aflate intr-o nisa din extremitatea dreapta a falezei, iar pentru asigurare sunt suficiente cateva friend-uri mici si un set de nuci, eventual cu dubluri pentru marimile medii-mari (in traseul #1 am folosit si doua hex-uri).

Intrarile in cele doua trasee


Intrarea in Tsepkata 1 (traseul din stanga, cel de gr. VI)


Intrarea in Tsepkata 2 (traseul din dreapta, cel de gr. VII-)


Fisura finala, comuna celor doua trasee. In fisura se vede asigurarea cu un BigBro #2, 
dar in fisura orizontala de la baza se poate monta si un hex, 
iar bolovanul incastrat de mai sus ia un anou



Pentru identificare, am scris cu un marker la baza traseelor Tsepkata 1 si 2 (in bulgareste, of course !) ca sa-i anunt pe colegii nostri bulgari ca sunt doua trasee de trad acolo si ca n-ar trebui sa monteze spituri pe noile linii (le-am scris si pe forumul de pe climbingguidebg.com).

Liniile celor doua trasee

18 februarie 2011

Catarare de dragul catararii

Competitia specifica escaladei sportive (care a contaminat incet-incet si celelalte discipline) a inceput sa perverteasca felul in care vezi catararea. Pe nesimtite, ai ajuns sa nu te mai cateri pentru tine, ci pentru ceilalti.

Muncesti din greu pentru a fabrica si a intretine o imagine pe care vrei sa o proiectezi pentru a-ti satisface Ego-ul: trebuie sa te arati "mai tare" decat cataratorul X, urci traseul Y pentru ca restul cataratorilor sa te admire, "faci" gradul Z ca sa rupi gura targului...

Desigur, in aceste conditii, trebuie sa-ti trambitezi ascensiunile pe forumuri, pe Facebook, pe 8a.nu, pe blogul personal (la fel ca blogul asta !) pentru a-ti intretine iluzia ca exista cineva caruia ii pasa cat de cat de felul in care te cateri tu sau cineva care s-a lasat pacalit de minciuna pe care ai construit-o si care te invidiaza sau te admira pentru realizarile tale mediocre.

De multe ori, nevoia de a construi o imagine "infrumusetata" te face sa incalci regulile stilului si eticii si sa deformezi relatarea performantelor tale. Adica sa minti ! De ce nu, daca asta te poate ridica in ochii celorlalti? Nu are cine sa te prinda, n-a vazut nimeni ca pe traseu te-ai "odihnit" in cateva bucle, ca in pasajul de care nu reuseai sa treci ai mai sapat o priza, ca acolo unde iti era frica de cadere ai mai montat un spit...


Toate astea nu mai au nicio legatura cu spiritul catararii si chiar daca nu te recunosti in personajul descris mai sus (esti sigur ?!), probabil ai observat deja cataratori care se comporta in acest fel, pentru ca este vorba despre o adevarata epidemie !


Pentru repararea situatiei actuale, este necesar sa schimbam felul in care vedem lucrurile si sa ne revizuim sistemul de valori. Pentru aceasta, trebuie sa ne amintim ca in postura de cataratori ne place sa ne punem la incercare capacitatile rezolvand problemele pe care ni le pune stanca, iar traseul de catarare este doar terenul de joc pe care incercam sa ne depasim limitele. Nici stanca si nici ceilalti cataratori nu sunt adversarii nostri in aceasta lupta. Ce fel de realizare ar fi sa invingem o bucata de stanca inerta si lipsita de inteligenta !? Si in ce fel te-a facut mai bun faptul ca astazi te-ai catarat mai bine decat un alt catarator ?

Din aceasta perspectiva, coborarea traseului la nivelul nostru prin modificarea stancii sau a conditiilor de asigurare si incalcarea "constrangerilor" stilului pe care ni l-am propus pentru traseul respectiv depreciaza experienta catararii, pentru ca in mod evident, in acest fel nu rezolvam problemele, ci doar le evitam. Trebuie sa devenim constienti ca o ascensiune finalizata in acest fel nu poate fi considerata o victorie, ci reprezinta mai curand o infrangere a cataratorului in lupta cu el insusi.

Singura cale onorabila pentru atingerea scopurilor noastre de autodepasire ramane confruntarea directa si cinstita cu provocarile pe care ni le arunca stanca. Daca in prezent nu reusesti sa te ridici la nivelul unui anumit traseu, nu te grabi sa renunti la stilul pe care ti l-ai propus si nici nu lasa orgoliul sa te determine sa incalci etica prin coborarea traseului la nivelul tau, ci mai curand renunta pentru moment la ascensiune.

Antreneaza-te, capata experienta, procura-ti echipamentul necesar si vino inapoi atunci cand vei considera ca esti pregatit pentru traseul respectiv. Catara-te de dragul catararii! Satisfactiile unei asemenea ascensiuni, pentru reusita careia nu va trebui sa cobori stacheta standardelor pe care ti le-ai impus, vor fi pe masura eforturilor tale de a deveni un catarator mai bun.