26 august 2011

Din nou in cheile Folea: Traseul Aquarius 6a+, 30 m, trad

Pentru saptamana care a trecut, meteorologii anuntau canicula, asa ca mi-am imbarcat familia in masina si am fugit in cheile Folea, unde nu numai ca era racoare si aer curat, dar ma asteptau si cateva linii de trasee la care ma gandeam de mult timp. Pe drum am oprit sa-l luam si pe amicul Valeriu "Cousteau" Mihailescu, care m-a mai ajutat si la alte "santiere" pe traseele din Folea, si desigur pe soacra-mea, care trebuia s-o ajute pe Roxana sa aiba grija de copil cand ne cataram noi...

Marti dupa amiaza, nici n-am ajuns bine in chei, ca ne-am si apucat de lucru la trasee. Pentru inceput am urcat traseul Victoras, iar de la top-ul aflat la acelasi nivel cu cel din Gecko am mai urcat inca vreo 7-8 m luptandu-ma cu iarba si pamantul de pe portiunea finala a fisurii, pana pe pragul de sub tavan, acolo unde este sfarsitul logic al traseului. Aici am montat un nou top cu doua urchi cu inel Faders, iar pe cel vechi l-am scos la coborare.

In continuare, Cousteau s-a apucat sa curete prelungirea traseului, iar eu am facut o mansa pe o fisura la cativa metri mai la stanga, ca sa-mi dau seama daca ar merita munca de curatare (nu mi s-a parut ca merita, traseul este cam usor, spre 5c, iar in partea superioara are prea multa iarba, ma mai gandesc...)

Miercuri dimineata, de la noul top al tr. Victoras am traversat pe sub tavan, cu asigurare in cateva nuci si un Big Bro pana la fisura evidenta din stanga, pe care vroiam sa o curat si sa o urc inca de acum vreo doi ani. Pe fata din stanga fisurii am montat un top cu doua spituri Hilti cu urechi cu inel Faders, iar in top am montat o coarda fixa "de lucru". Dupa ce am dat jos cateva roabe de pamant si de ierburi si vreo doi bolovani instabili, fisura a devenit traseu: Aquarius, 6a+ (de regula, fisura este uda din cauza infiltratiilor de sub tavanul de deasupra, asa ca-si merita numele. De data asta insa, era perfect uscata !)

Intrarea in traseu se asigura cu o bucla trecuta printr-o clepsidra de pe fata din dreapta fisurii, care este accesibila de pe bolovanul aflat la baza peretelui (pentru tragerea buclei am folosit o bucata de sarma pe care am lasat-o in clepsidra, spre refolosire...). In continuare, bavareza se asigura cu bucle trecute pe dupa cei doi bolovani incastrati (pe bolovanul al doilea, care are muchii foarte ascutite, am lasat o bucla de coarda). La prima surplomba se poate monta un hex, iar la cea de-a doua se foloseste pentru asigurare o clepsidra solida aflata pe fata din stanga fisurii.

Ceva mai sus, dupa primul copacel (pe care se mai poate pune inca o bucla) dificultatile scad, iar fisura ofera suficiente posibilitati pentru montarea de nuci mari pana la top. (Zona finala a fisurii este mult mai usoara decat restul traseului, dar nu m-am indurat sa montez top-ul mai jos, acolo unde se termina dificultatile...)

La topul traseului Aquarius, dupa prima ascensiune

In dreapta traseului Aquarius mai este o posibila linie de trad, dar si asta presupune o munca intensa de curatare, mai ales in zona superioara unde fisura este plina cu iarba. Ramane si asta in faza de proiect pana data viitoare...

(click pentru imaginea marita)

05 august 2011

Doua noi trasee de trad in cheile Folea: Helios (6b) si Selena (6a+)

Anul trecut am urcat un nou traseu de catarare libera traditionala (30 m, 6a+/6b) in dreapta peretelui Odiseea din cheile Folea. Linia respectiva incepea pe partea dreapta a unui horn surplombat aflat la vreo 10 m in aval de intrarea in traseul Calypso, continua pe fisura evidenta din stanga, apoi pe un diedru surplombat si pe un horn scurt pana la top (unde am montat doua spituri cu urechi cu inel Fixe).

La momentul respectiv am considerat ca aceasta era linia cea mai logica, dar in zona mai existau cateva posibile variante pe care vroiam sa le explorez, asa ca saptamana asta am mers din nou in Folea, cu planul sa mai curat si sa urc inca o linie de trad, ceva mai la dreapta, pe acelasi perete.

(In imaginea de mai jos sunt figurate toate traseele pe care le-am curatat/echipat/urcat pana acum pe peretele "Odiseea" - inclusiv cele doua noi, descrise in continuare).

Topo Odiseea (click pentru imaginea marita)



Impreuna cu amicul Valeriu "Cousteau" Mihailescu, am urcat prima lungime din Calypso, iar din regrupare am trecut prin grota-tunel care duce la top-ul traseului de anul trecut. De aici am mai traversat vreo 5-6 metri spre dreapta, pana intr-o nisa, unde am montat un nou top (doua spituri Hilti de 12 mm cu urechi cu inel Faders) si am montat corzile statice "de lucru" pentru curatarea unei linii care de la sol se anunta foarte interesanta.

Pe masura ce scormoneam pamantul din fisuri, am constatat ca de fapt nu curatam un traseu nou, ci dezgropam de sub ierburi un traseu mai vechi, care probabil a fost pitonat de unul dintre cataratorii locali prin anii '70 sau '80 si lasat apoi in uitare.

Dupa vreo 5-6 ore de munca, am reusit sa curatam intreaga linie si sa o "reamenajam" pentru catararea libera traditionala, adica sa scoatem fiarele ruginite de prin fisuri - mai putin cele doua pitoane cu inel de la iesirea din hornul de la inceputul traseului, pe care inca n-am reusit sa le scot.

Pentru ca ambele trasee incepeau pe acelasi horn, am aruncat o privire la fisura surplombata din stanga, care initial mi se paruse mult prea dificila, in speranta ca mai gasesc inca o varianta de intrare. Spre surprinderea mea, pasajul oferea cateva posibilitati naturale de asigurare si suficiente prize pentru catararea libera, deci acum cele doua trasee au linii independente.



Pentru a preveni comentariile obisnuite despre echipament - "eu sunt sarac si nu pot sa ma dau pe trasee d'astea, pentru ca n-am bani de doua seturi de friend-uri si trei de nuci... eu vreau sa mi se dea spituri!" :o) - o sa descriu aici si traseele si echipamentul folosit, care pentru ambele trasee este destul de "minimalist": anouri, cateva hex-uri si cateva nuci, optional, unul sau doua friend-uri medii (eu am folosit un set de hex-uri DMM Torque Nuts, un set de nuci DMM Wallnuts si doua friend-uri Metolius MasterCam #4 si #6, echivalent cu BD C4 #.5 si #1 sau DMM 4CU #1.5 si #2.5).

Cele doua trasee au cam 30 m, deci pentru rapelul de la top este necesara o coarda de min. 60 m.

Urmatoarele paragrafe contin descrierile pasajelor de catarare si detaliile despre echipamentul folosit. Cei care intentioneaza sa urce traseele "la vedere" sunt sfatuiti sa nu citeasca continuarea articolului!



(click pentru imaginea marita)
Linia din stanga (cea urcata in premiera anul trecut, dar cu o intrare noua, mult mai potrivita cu restul traseului) se numeste Helios si are cam 6b. Traseul incepe pe o portiune mai framantata de pe fatza din stanga hornului, iar dupa asigurarea unei clepsidre destul de mari (anou de 180 cm) am traversat ascendent dreapta pana la fisura surplombata, unde am asigurat inca o clepsidra solida dintr-o pozitie destul de buna. Fisura am urcat-o in bavareza, pana pe pragul de deasupra ei, unde m-am odihnit si am mai asigurat inca o clepsidra cu un anou de 60 cm.

De aici am urcat pe fisura din stanga (asigurare cu un hex mare - DMM Torque #3) cu chei de palma si de picior. Dupa montarea unui alt hex se ajunge la baza unui diedru surplombat, care are o fisura de degete pe care am urcat-o tot in bavareza (cu asigurare intr-o nuca DMM Wallnut #6) pana la un copacel crescut la capatul fisurii, apoi se mai urca inca un horn (nuca Wallnut #8) pana pe platforma de pe care se poate asigura top-ul.



Linia din dreapta (adica traseul pitonat candva demult, dar curatat de pamant, ierburi si ruginituri si convertit in traseu de trad) se numeste Selena si dupa parerea mea, are gradul 6a+.

Traseul incepe cu un horn cu prize mari, pe care se urca cu usurinta pana acolo unde se inchide, obligand la iesirea in exterior peste un pasaj surplombat (inainte de acesta, am montat un anou de 180 cm intr-o clepsidra mare).

Dupa ridicarea cu o cheie de palma in fisura, am prins o clepsidra peste care am trecut un anou de 60 cm, apoi am continuat pana la un prag (punct de odihna). Aici am montat un friend Metolius Master Cam #6 (verde) pe fisura verticala si unul #4 (rosu) pe fisura oblica din dreapta, pe care am traversat apoi (crux!) pentru a intra pe linia unui diedru mai framantat.

De aici posibilitatile de asigurare se inmultesc (pana la top, eu am mai montat doua hex-uri medii si doua nuci), iar dificultatea scade putin, dar catararea ramane totusi destul de tehnica.

Traseul ar mai putea continua cel putin o lungime pe cele doua fisuri paralele de deasupra regruparii, dar acestea arata ca o gradina botanica si ar trebui curatate in prealabil. Cand mai ajung pe acolo poate urc artificial lungimea sa arunc o privire... Oricum, cred ca dificultatea lungimii urmatoare este mult mai mare din cauza surplombei accentuate.