12 septembrie 2011

Inca doua premiere trad in Folea: Scorpio (6b, 45 m) si Gemini (6a, 30 m)

Trei zile pline in cheile Folea...

Vineri dimineata am plecat iar spre cheile Folea, hotarat sa urc cele doua trasee marcate ca "proiecte" in fotografia din articolul precedent. Cand am ajuns in chei, mi-am schimbat planurile: soarele batea pe versantul de deasupra vetrei de foc de langa locul de campare si umbra scotea in evidenta o fisura larga de pe partea superioara a peretelui. In dreptul ei, de jos pornea o fisura bine definita, care mai sus se pierdea sub ierburi. Mi s-a parut ca pe fisurile astea s-ar putea desfasura un traseu care sa poata fi asigurat cu protectii mobile, dar linia trebuia sa fie curatata de buruieni si pamant inainte de ascensiune.

Pentru asta, trebuia sa am acces de sus, asa ca am urcat cu protectii mobile hornul spalat din stanga grotei din chei (pe horn se coboara in rapel dupa ascensiunea traseelor clasice de pe versantul stang al cheilor, dar nu stiu daca a mai urcat cineva pe acolo inaintea mea, asa ca am botezat traseul in mod ingenios si inspirat Hornul Spalat, 5b, 35 m). De la capatul hornului am traversat spre stanga pana deasupra peretelui, de unde am coborat cativa metri si am montat un top cu doua spituri Hilti cu urechi cu inel Faders.

Tot restul zilei mi l-am petrecut curatand ierburile si pamantul din fisuri si de pe prize si pana la urma s-a dovedit ca traseul are continuitate, ofera suficiente posibilitati pentru montarea protectiilor mobile, iar catararea pe linia respectiva este surprinzator de frumoasa si de variata.

In partea de jos a traseului am gasit si cateva pitoane ruginite (ramase probabil de la o incercare nefinalizata de catarare artificiala a fisurii) pe care le-am scos. De asemenea, am scos si primele trei spituri (autoforante cu suruburi de 8 mm) dintr-o linie echipata demult de Doru Paunescu pe fisura din stanga. (Scuze Dorule, dar spiturile erau foarte ruginite si erau oarecum inutile: primul era montat in dreptul unei clepsidre solide, iar al doilea era langa o fisura orizontala in care se poate pune o nuca. In plus, pasajele respective sunt foarte usoare).

Pentru ca lungimea traseului este de 45 m, am mai montat inca o ancora cu doua spituri cu inele pe placa de la baza fisurii superioare, astfel incat cei care folosesc o coarda simpla sa poata face doua rapeluri fara sa foloseasca pentru asta copacelul crescut in fisura.



Sambata, dupa cafeaua de dimineata, am continuat curatarea noului traseu pana cand a venit soarele pe perete, apoi m-am mutat pe versantul opus, care era in umbra, unde se afla unul dintre proiectele pentru care venisem. Am urcat din nou traseul Victoras (pe care l-am rebotezat Sagittarius, ca sa fie in ton cu celelalte nume de trasee trad din sectorul "Zodiac") si am montat un top la 5-6 m in stanga, pe directia fisurilor paralele pe care vroiam sa le curat si sa le urc. Din nou, am continuat munca de curatare a traseului tot restul zilei, dar la final traseul era pregatit pentru catarare.

Ascensiunea incepe pe verticala fisurilor evidente aflate la cca. 10 m in stanga traseului Sagittarius (Victoras), se trece peste un tavan pe fisura din stanga, iar de pe pragul de deasupra se continua pe o fata cazuta, in lungul unei fisuri inguste care pana la top mai ia cateva nuci. Pentru urcarea traseului sunt suficiente un set de nuci si cateva anouri pentru asigurarea in clepsidre. Pentru ca pe traseul din stanga l-am botezat Aquarius, am continuat cu zodiacul si am numit noul traseu Gemini (6a, 35 m) din cauza fisurilor gemene pe care se desfasoara.

La topul traseului Gemini



Duminica am revenit la traseul de langa locul de campare. Intrarea in traseu este la cca. 20 m mai la vale de vatra de foc, prin stanga unei fisuri evidente (care trebuie evitata pentru ca este uda mai tot timpul). In continuare se urca fisura surplombata de deasupra (pasajul cheie al traseului) pe care am montat un hex mic, o nuca si un friend. Mai sus se iese pe fata din dreapta, iar in zona asta fisura se ingusteaza (incape cel mult prima falanga !) dar are vreo doua locuri ceva mai largi numai bune pentru nuci.

Dupa o zona mai framantata care ofera cateva pozitii bune de odihna, urmeaza o fisura oblica spre dreapta in care am mai montat inca doua nuci. La capatul acesteia se face o traversare spre dreapta, apoi, dupa asigurarea (cu un anou lung !) a unei clepsidre care nu este foarte evidenta, se urca pe fata pana la baza fisurii urmatoare. Aici se afla un copacel care de jos pare destul de firav, dar care are o radacina groasa si puternica, peste care se poate lega un anou de 120 cm.

In continuare, se urca fisura larga de deasupra, care este al doilea "crux" al traseului. Atat catararea cu chei de maini si de picioare cat si montarea celor doua nuci cu care se poate proteja pasajul sunt foarte solicitante din cauza inclinatiei spre stanga a fisurii si din cauza lipsei prizelor pentru picioare de pe fata de sub ea. Catre sfarsit, fisura devine verticala, iar pe partea stanga sunt prize bune de pe care se poate monta un friend - eu am folosit DMM 4CU #3.5 (albastru). Ceva mai sus se mai poate monta inca o protectie (nuca mare sau hex) care trebuie extinsa cu un anou cat mai lung, apoi, cu ultima asigurare sub nivelul picioarelor, se traverseaza spre dreapta pe un prag care duce la baza unui diedru. La capatul acestuia se afla ancora de rapel cu doua spituri cu inel.

Pentru ca fisura de sus, pragul pe care se traverseaza catre dreapta si diedrul final formeaza oarecum conturul cozii unui scorpion si pentru ca tot am inceput cu zodiacul, noul traseu se numeste Scorpio, are 45 m, iar eu am simtit crux-ul (fisura surplombata din prima jumatate) cam de gradul 6b.

Ca echipament sunt necesare 15-16 bucle de asigurare, un set si jumatate de nuci (dubluri pentru cele mari si eventual niste Offsets), cateva hex-uri mici-medii (eu am folosit un set de DMM Torque Nuts), 2-3 friend-uri medii-mari (echivalent Black Diamond Camalot #1-3) si 4 anouri de 120 cm (pentru clepsidra de la inceput, cea de la jumatate, asigurarea peste copac si protectia de la inceputul traverseului de sub top).

In principiu, o coarda simpla de 50 m ar fi suficienta, dar traseul este destul de sinuos si probabil ca doua semicorzi ar fi mai potrivite pentru a evita frecarile la schimbarile de directie. Pentru cheile din fisuri ar putea fi utila protejarea mainilor cu cateva straturi de banda adeziva, eu am folosit o pereche de manusi speciale fabricate de Ocun.

Traseul Scorpio (click pentru imaginea marita)

Prima fisura din Scorpio (crux)

Fisura din jumatatea superioara a traseului



In prezent, numarul traseelor noi de trad pe care le-am facut in Cheile Folea se ridica la zece, iar la acestea de adauga cele cateva linii "clasice" pe care au mai ramas cateva pitoane, dar care pot fi urcate integral cu protectii mobile (Fisura Paltinului, Scara Melcisorilor, etc.), dar si unele dintre traseele echipate cu spituri in care se pot totusi folosi doar nuci, friend-uri si bucle (multe dintre traseele "de escalada" din peretele Explorer, prima lungime din Calypso si din Penelopa, etc.).

In aceste conditii, cheile Folea au devenit o zona foarte atragatoare atat pentru cataratorii de trad experimentati cat si pentru cei incepatori, care au aici ocazia sa invete utilizarea protectiilor mobile.