21 august 2012

Cheile Folea, sectorul Zodiac

Pe 18 - 19 august am fost din nou in Folea impreuna cu Vlad Isac si am terminat de curatat doua noi linii intre traseele Aquarius si Gemini: Capricorn, 6a si Aries, 6a+, ambele de 35 m, pentru care am montat un top comun cu doua spituri cu urechi cu inel Faders. Din pacate, n-am apucat sa le urc cap, pentru ca era prea mult praf pe prize dupa ce am curatat iarba si pamantul din fisuri, dar dupa o ploaie-doua or sa fie luna!

In prezent, in sectorul Zodiac sunt sapte trasee de trad cu nume de zodii :) (fara sa socotesc traseul Scorpio, 6b/45 m, aflat pe peretele opus al cheilor...) cu grade cuprinse intre 5c si 6b si lungimi de 30-35 m (cu exceptia traseului Taurus, care are doar 25 m, pentru toate ascensiunile de trad din zona este necesara o coarda de 70 m!). Tot aici am echipat si un traseu de escalada: Gecko, 6c+/25 m. (Cine spune ca traseele de trad si de sport nu pot coexista ?!)

Ca protectii in traseele de trad, am folosit un set de nuci Wallnuts, unul de Offsets si unul de hex-uri Torque Nuts (toate de la DMM), cateva friend-uri medii-mari si foarte multe anouri prin clepsidrele foarte frecvente in acest perete.

Topo-ul sectorului Zodiac (august 2012)

17 iulie 2012

Cheile Folea - noi trasee de trad in Sectorul Zodiac

Canicula face din nou sa fiarba asfaltul de pe strazile din Bucuresti, asa ca a inceput sezonul de catarare traditionala in cheile Folea!

Impreuna cu amicul meu Vali "Cousteau" Mihailescu, ajutorul meu de baza intr-ale dezgropatului de trasee noi de sub ierburi, pamant si licheni, ne-am auto-condamnat la trei zile de munca in folosul comunitatii (care o fi aia ?!) si am plecat in cheile Folea pentru "destelenirea" unor noi linii de trad din sectorul "Zodiac".

Echipa noastra

Primul traseu pe care am deschis "santierul" urmeaza o fisura oblica aflata in dreapta traseului de escalada "Gecko", iar dupa cateva ore de curatat cu constiinciozitate fisurile si prizele, linia era gata pentru prima ascensiune.

Intrarea in traseu se face direct peste o surplomba, cu ajutorul unei chei de mana intr-o fisura verticala in care se poate monta un hex mare (eu am folosit Torque Nut #4 - DMM), apoi, dupa asigurarea unei clepsidre, se urca direct spre tavanul de deasupra. Acesta se depaseste pe partea stanga, cu asigurare intr-un friend mediu. Urmatorul tavan ofera o asigurare solida intr-o clepsidra, apoi se continua pe fisura care mai primeste cateva nuci si friend-uri pana la topul cu doua urechi cu inel.

Traseul se numeste "Taurus" (din cauza catararii "in forta" peste pasajul de la intrare), cred ca are cam gradul 6a+ si este lung de 25 m (topul ar fi putut fi ceva mai sus, dar pentru asta ar fi trebuit sa curatam o mare pasune armata cu radacini...)

La topul traseului Taurus, dupa prima ascensiune

Urmatorul traseu spre care ne-am indreptat se desfasoara pe fisura intrerupta de doua tavane succesive aflata imediat in stanga diedrului din traseul "Sagittarius" (ex-Victoras). Tot restul zilei am curatat temeinic aceasta linie. A doua zi dimineata, dupa un traseu de incalzire (Scara Melcisorilor - trad, 5c, 35 m) ne-am apucat iar de lucru la traseul nostru, care promitea sa fie foarte interesant.

La prima ascensiune, linia cea noua, care se numeste "Virgo", mi s-a parut ca are cam gradul 6b, dar cred ca "la vedere" traseul poate parea mult mai dificil din cauza miscarilor "obligatorii" pentru trecerea celor doua crux-uri, care sunt foarte greu de descifrat (in timpul curatarii liniei, eu am incercat mai multe variante pana cand am gasit-o pe cea castigatoare...)

Al doilea crux din tr. Virgo

Intrarea in traseu se face pe un horn cu prize foarte bune, pe care se pot asigura doua clepsidre solide, apoi se traverseaza spre dreapta pe sub primul tavan, sub care am montat un Big Bro #2 (poate ca in locul acesta s-ar putea folosi un BD Camalot #5, dar cred ca stanca este totusi prea neteda si alunecoasa pentru un friend...). Tavanul se depaseste prin dreapta, prin folosirea "creativa" a unei chei de mana intr-o fisura alungita (primul crux), apoi, dupa montarea unui Big Bro #3 sub al doilea tavan (eu am montat si un hex in fisura verticala de sub tavan, dar nu cred ca acesta ar fi suficient de unul singur), se trece al doilea crux, din nou prin dreapta tavanului, spre fisura care se deschide ceva mai sus, la baza careia se poate asigura cu un anou o clepsidra "de incredere".

In continuare se parcurge fisura destul de larga, care mai ia cateva friend-uri mari sau hex-uri, pana cand aceasta se inchide, apoi se traverseaza oblic stanga pana cand se intalneste fisura finala din traseul Gemini, care se urmeaza pana la top (asigurare cu nuci mici).

Liniile noilor trasee


Am inceput sa curat inca un traseu intre Aquarius si Gemini care se va numi Capricorn, pe care deocamdata l-am urcat doar in mansa (ca sa vad daca merita osteneala) cu o traversare spre stanga la top-ul lui Aquarius. Traseul este frumos, are cam 6a si 35 m si urmeaza sa-i montez un top propriu sub tavanul cel mare. Probabil ca mai incape inca un traseu mai la dreapta, asa ca daca mai continua canicula o sa am ce face saptamanile viitoare :)

28 ianuarie 2012

Tranzitia de la escalada sportiva la catararea libera traditionala

Pentru ca m-am hotarat sa organizez periodic niste cursuri de catarare traditionala curata (cu protectii mobile), mi s-a parut potrivit sa public si aici un articol din site-ul meu despre catararea traditionala despre ceea ce consider eu ca presupune invatarea acestui stil de catarare.



Initierea in catarare a multora dintre cataratorii din noile generatii a avut loc cel mai probabil in mediul controlat al unei sali de escalada, pe un panou cu prize artificiale, iar mai tarziu, primele ascensiuni pe stanca ale acestora s-au desfasurat pe linii de escalada sportiva amenajate in asa fel incat sa se elimine (pe cat posibil...) orice risc de accidentare.

Desigur, in aceste conditii, daca totusi cataratorul se accidenteaza, vina nu poate fi a lui, ci este atribuita dupa caz, fie personalului salii de escalada care n-a luat toate masurile pentru prevenirea accidentului, fie echipatorului traseului, care n-a avut grija de siguranta sportivilor, fie celui care fila coarda (care in treacat fie spus, nu este privit ca un coechipier ci mai degraba ca un fel de accesoriu al cataratorului, care "presteaza" serviciul de a-l asigura pe acesta).

Pe parcursul unei asemenea evolutii, cataratorul sportiv capata convingerea ca traseul de catarare este un spatiu lipsit de pericole, in care capul de coarda nu are nicio responsabilitate in privinta sigurantei proprii, singura lui preocupare trebuind sa fie rezolvarea problemelor pe care le pune catararea propriu-zisa.

Mai mult, chiar si conditiile de utilizare in siguranta a echipamentului necesar sunt bagatelizate, pentru ca in principiu, tot ce ai nevoie sa stii este cum sa-ti pui hamul, cum sa te legi in coarda si cum sa treci coarda in sensul corect prin carabinierele buclelor montate pe traseu (si oricum, daca faci vreo greseala, este de datoria partenerilor tai de catarare s-o observe si sa-ti atraga atentia).

In acest fel, catararea ajunge sa inseamne doar executarea unor succesiuni de miscari gimnastice a caror complexitate este sintetizata abstract in "gradul de dificultate al traseului", iar angajamentul cataratorului se raporteaza doar la improbabilitatea perceputa de acesta pentru reusita anumitor actiuni de pe parcursul ascensiunii.

Din aceasta cauza, pentru ca un catarator format in spiritul escaladei sportive sa inceapa sa practice stilul traditional, el va trebui sa treaca printr-o perioada de tranzitie, care presupune transformari radicale ale felului in care priveste catararea.

Un asemenea catarator va trebui sa-si asume pe deplin responsabilitatea pentru siguranta sa si a echipei de coarda, in loc sa o transfere catre cel care a amenajat traseul, asa cum era obisnuit din escalada. In aceste conditii, el va fi pus in situatia sa evalueze pericole obiective pe care inainte nu avea motive sa le ia in considerare si va trebui sa se confrunte cu riscuri care prin definitie nu exista in escalada sportiva.

Pentru parcurgerea in siguranta a traseelor de catarare traditionala, cataratorul va trebui sa invete sa foloseasca diferite piese de echipament specifice acestui stil (numeroase tipuri si modele de protectii mobile, bucle din chinga si din cordelina, semicorzi, etc.) pentru care va trebui sa cunoasca temeinic caracteristicile constructive, domeniul de utilizare, calitatile si limitele lor, pentru a le putea integra in mod eficient in sistemul de asigurare.

De asemenea, cataratorul care abordeaza stilul traditional va trebui sa invete sa-si distribuie atentia intre dificultatile tehnice ale catararii - singurul lucru asupra caruia trebuia sa se concentreze in escalada - si descoperirea posibilitatilor de asigurare, alegerea protectiilor adecvate si montarea corecta a acestora, dirijarea corzilor si alte asemenea elemente care conditioneaza siguranta si eficienta catararii.

Toate acestea afecteaza si caracterul catararii propriu-zise: daca in escalada sportiva catararea este continua si rapida, iar ascensiunea unui traseu de 20 - 25 m inseamna in general cateva minute de eforturi intense, in catararea traditionala, parcurgerea aceleiasi distante poate dura chiar si cateva zeci de minute, datorita timpului necesar pentru montarea asigurarilor.

In acest caz, rezistenta si anduranta, tacticile si strategiile folosite si capacitatea de economisire a energiei printr-o tehnica de catarare cat mai eficienta devin extrem de importante pentru reusita ascensiunii, iar antrenamentul cataratorilor de trad va trebui sa fie modelat in consecinta pentru dezvoltarea acestor abilitati specifice.

O alta etapa necesara in procesul de tranzitie spre stilul traditional este invatarea tehnicilor de catarare pe fisuri. Acestea sunt folosite foarte rar in catararea sportiva, dar sunt absolut necesare in traseele de trad, care de cele mai multe ori urmeaza sisteme de fisuri care ofera posibilitati pentru montarea protectiilor mobile si pentru inaintare.

Toate aceste transformari necesare (si multe altele, pe care nu le-am enumerat aici) pot constitui tot atatea obstacole care sa impiedice iesirea din confortul mental si siguranta oferite de spiturile din traseele de escalada sportiva spre aventura, angajamentul si libertatea catararii traditionale. La aceste obstacole se adauga dificultatea procurarii protectiilor mobile, pretul ridicat al acestora si procesul de invatare necesar pentru utilizarea lor in siguranta.

Nu toti cataratorii sunt capabili sa gaseasca motivatia puternica si resursele mentale, fizice si materiale necesare pentru tranzitia la stilul traditional, dar cei care reusesc (sau macar incearca...) nu vor intarzia sa descopere satisfactii nebanuite pe masura ce acumuleaza experienta si devin responsabili pe deplin pentru siguranta si actiunile lor.